O singură privire(Jikook)

Capitolul 3

#perspectiva autorului#

Jimin, pur si simplu, nu știa ce sa mai spuna, tot ce voia era ca ora asta sa se termine mai repede si sa poata pleca acasă. La un moment dat a auzit soneria asta la facut sa se simtă mai bine, în sfârșit putea sa plece acasa.
- Bun, ora s-a încheiat aici, sunteți liberi.

#perspectiva lui Jimin#

Am incercat sa ies din clasa fără ca Jungkook sa ma observe, dar normal ca asta nu s-a întâmplat pentru ca talentul meu de a ma lovi de oameni nu a ezitat să apara.
- Scuze, imi spune el uiatandu-se la mine, eu încercând să-mi ascund fața, sperând că nu o sa ma recunoască.
- Nu, mie imi pare rau, trebuie sa plec acum...
Cand am incercat sa plec, m-a apucat de mana, intorcandu-ma cu fața la el.
- Jimin...
- Hei....
- Nu pot sa cred ca suntem in aceiasi clasa, ști că ne-am intalnit ieri pe hol, nu?
- Da....#de parca as putea uita#
- Sti, ma gândeam ca poate vrei sa fim prieteni. Mi-ar plăcea asta....
- Cred ca da...adică nu vad de ce nu. Incerc atât de mult sa nu-l privesc în ochi. Nu puteam sa-l mai privesc, simteam ca daca o voi face ma voi pierde în ochii lui.
- Mă bucur, doar ca vreau sa te mai întreb ceva, înainte să pleci.
- Ok....
- De ce nu ma privești? Vreau sa-ti vad ochii tai albastri.
- Șhhh, poti sa nu mai spui asta, esti singurul care stie.
- imi pare rau, doar ca am vrut sa te privesc in ochi. Jungkook s-a apropiat de mine apucandu-mi bărbia, ca sa ma poata privi.
În acel moment am simtit cum inima mea se oprise si ca nu mai era nimeni altcineva în jurul nostru, doar  eu si el. Ne-am privit pentru câteva secunde pana cand am realizat ce se întâmplă.
- Jungkook, chiar trebuie să plec...spun eu fugind repede către usa, ascuzandu-mi fața  care probabil era roșie acum.
______________________________________
#perspectiva autorului#
Cand a intrat în casă Jungkook nu se mai putea opri din zâmbit, Namjoon era pe canapea uitându-se la el fără să înțeleagă ce se intampla.
- Jungkook....Jungkook!!
- Oh, hyung nu te-am văzut.
- S-a întâmplat ceva?
- Nu, totul e bine, foarte bine.
- Vad asta, dar de ce?
- aaa...nu e nimic.
- Sa nu-mi spui că a inceput sa-ti placa de cineva?
- E atât de evident?
- Normal ca e, când vii acasă tot un zâmbet nu poate să fie altceva.
- Am auzit bine? Spune Jin care a iesit din bucătărie si normal ca a ascultat tot.
- Depinde la ce te referi?
- Știți foarte bine la ce ma refer.
- Da, e adevarat...
- nu pot sa cred, cum îl cheamă?
- chestia e ca are cei mai frumoși ochii pe care i-am văzut in toată viața mea....numele lui e Jimin Si....
- Stai, Jimin si mai cum?
- Cred ca Park, de ce, îl cunoști?
Namjoon si Jin au început să se privească unul pe altul zâmbind.
- De fapt îl cunosc foarte bine...
- Tu vorbesti serios?
- de fapt, Jimin e fratele meu mai mic.
- Stai Ce? Nu râzi de mine nu?
- Nu, de ce sa fac asta? Joonie crezi ca ar trebui sa-i spun?
- Stai ce sa-mi spui?
- Jimin, o sa vina sa stea cu noi pentru ca apartamentul în care stătea el a fost vandut de proprietar si va sta aici până o sa-si găsească altceva.
- ziua asta nu putea sa fie mai frumoasă...stai, când o să vină?
- Cred ca trebuie să apară în curând...
- Oh Nu! Trebuie sa merg sa ma pregătesc.
Jungkook a fugit repede în camera lui în timp ce Namjoon si Jin îl priveau râzând.
- Mă bucur sa-l vad asa.
- Și eu doar ca, nu vreau ca zâmbetul lui sa dispară, în momentul în care Jimin o sa-l respingă...
- de ce spui asta?
- Sti foarte bine ce s-a intamplat cu Hoseok, nu cred ca Jimin va fi de acord să stea cu cineva care e ruda cu el. Sunt sigur ca va fi foarte distant.
- Da, dar și eu sunt ruda cu Hoseok.
- Dar cu tine e altceva Namjoon. Pe Jungkook nu-l cunoaste.
- Sper sa se inteleaga, chiar nu vreau sa-l vad trist.
- Sincer si eu, chiar îmi doresc să îl facă pe Jimin fericit si sper sa fie de încredere și să nu-si bată joc de el.
- Nu trebuie sa-ti faci griji o sa fie bine, Jungkook e un copil bun.
- Sper sa fie asa.
- Crezi ca ar fi trebuit să-i spună că vor sta in aceiasi camera?
- acum, cred ca e prea tarziu dar vor afla ei nu-ti face griji.
- Deja imi imaginez fața lui Jungkook.
- Joonie, tu chair crezi ca poti sa te îndrăgostești de cineva atât de repede?
- Sincer, nu am crezut ca se poate, dar cred ca tocmai am vazut ca e posibil.
- Stai un pic, Jungkook a spus că Jimin are niste ochi speciali, crezi ca i-a spus adevarul?
- Nu stiu dar cred ca o sa aflam.
___________________________________________
^perspectiva lui Jimin^
#Între timp#
📞
- Hei, Jimin ce faci?
- pe drum spre casa lui Namjoon hyung.
- a, deja ai plecat?
- Da...
- dar ai pățit ceva?
- Nu stiu, ma bucur ca o sa stau cu fratele meu dar o sa-mi fie greu mai ales că un var de-al lui Namjoon s-a mutat acolo si mai trebuie sa si împărțim aceași camera.
- Stai un pic, nu mi-ai spus de asta.
- Ah,cred ca am uitat.
- eu nu inteleg, ce vezi rau in asta? adică o sa petreci timp cu fratele tau si poate ca băiatul ăla o sa fie sexy asa cum e Jungkook.
*Da Tae, de ce imi aduci aminte de el?*
- Daca asa crezi tu...
- Vrei sa spui ca tu nu-l consideri asa?
- Nu e genul meu.
"Nici eu nu ma cred, cum sa o faca altcineva"
- Ok...
- Tae, vorbim mai târziu, pentru că am ajuns.
- Ok bye.
Poate ca Taehyung are dreptate, nu la partea cu băiatul ci la faptul că nu ar fi atât de rau sa mai petrec timp si cu Jin hyung.
Am sunat la usa, așteptând ca cineva sa-mi raspunda, doar ca atunci  cand usa s-a deschis am vazut o persoana pe care nu as fi vrut sa o întâlnesc, mai bine spus nu m-as fi asteptat ca el sa fie aici.
- Jungkook? Ce cauti aici ?
- Jimin, eu locuiesc aici...
- Stai un pic, adică tu si eu o sa... "Cat sa fiu de idiot sa nu-mi dau seama?"
- Da...o sa stam împreună.
Am intrat în casă unde i-am văzut pe Jin si Namjoon care ma priveau putin ciudat.
- Mă bucur sa te vad, Jimin.
- Și eu, doar ca vreau sa stam de vorba mai târziu, chiar am nevoie de tine...
- s-a întâmplat ceva?
- O să vorbim mai târziu.
- Hei, nu mai șoșotiți atât si veniți aici.
- Bine...
- presupun ca tu si Jimin va știți deja, deci nu mai e nevoie sa va fac cunoștință. Tot ce trebuie sa va spun e ca o sa împărțiți aceiasi camera până când Jimin o sa se mute de aici. Asa ca va rog sa nu vă certati si sa vă  înțelegeți bine, ok?
- Ok....
- Jin, spuneai ca vrei sa-i întrebi ceva?
- Da. E vorba de tine Jimin.
- Ce e?
- Vreau sa stiu daca i-ai spus lui Jungkook adevarul despre ochii tai?
- Eu...adica....
- Da, mi-a spus.

#perspectiva autorului#
Jin știa foarte bine ce înseamnă asta si singurul lucru care îi trecea prin minte era reacția lui Jimin atunci cand va trebui sa-i spuna secretul din spatele ochilor lui. Îi era teamă, poate daca i-ar fi spus ce se intampla, nu s-ar mai fi ajuns aici si Jimin ar fi înțeles ce se petrece în inima lui, atunci când îl privește pe Jungkook.

- Joonie, eu si Jimin o sa mergem in camera noastră sa vorbim.
- a ok.

- Jimin, ce e? Ce se întâmplă?
- Hyung, se întâmplă ceva cu mine, nu stiu de ce, dar cand il privesc pe Jungkook ceva se întâmplă cu mine. De parca nu mai sunt eu, si ca o altă persoană îmi ia locul. Simt cum mă topesc atunci cand ma atinge si chiar nu stiu ce sa fac.
- Jimin, tot ce pun să-ți spun acum, e ca te-ai îndrăgostit.
- Nu, asta nu e posibil, nu ma pot îndrăgosti de cineva pe care abia l-am întâlnit.
- Jimin, nu decidem noi de cine ne îndrăgostim. 
- ai dreptate, doar ca...
- Ti-e teama ca el nu o sa simta la fel?
- Nu, nu e asta.
- Atunci?
- Tae, a început sa-l placă, si nu pot sa-i fac asta, pana acum nu a mai  simtit asa ceva pentru nimeni, nu pot permite sa-i distrug șansele de a fi cu Jungkook, doar pentru ca eu simt  lucruri pe care nu le inteleg.
- Jimin, în dragoste trebuie să fi egoist.
- Nu, hyung. Nu pot si nu o s-o fac. Sentimentele mele o sa dispară o  sa vezi.
-Dacă ar fi asa de simplu,  Jimin.
______________________________________
Am terminat capitoulu 3, daca sunt greșeli îmi cer scuze.🤗🤗🤗💜💜💜💜💜❤❤❤😴😴😴😴😴