Capitolul 5

875 53 45
                                    

#perspectiva autorului#
Jimin era încă în baia școlii plângând, fără să înțeleagă ce se întâmplă cu el si de ce lucrurile s-au schimbat atât de mult de când  Jungkook a aparut în viața lui. Si lucrul care îl speria cel mai tare era faptul că nu putea sa-si dea seama de ce culoarea ochilor lui s-a schimbat, dar speră ca nu vor rămâne asa.
- Doare acum dar în curând o sa fiu bine, o sa uit ceea ce simt pentru el, fericirea lui Tae e mult mai importantă. E cel mai bun prieten al meu nu l-aș putea răni, ba din potriva vreau sa-l vad zâmbind mereu si pot sa vad ca cel mai frumos zâmbet al lui e atunci cand îl privește pe Jungkook. Ce patetic sunt, stau închis în baie si plâng pentru un băiat pe care l-am cunoscut acum cateva zile...nu-mi vine sa cred...
Cu fiecare cuvânt pe care îl spunea, lacrimile începeau să curgă din ce in ce mai repede. Pana cand nu a mai putut vedea nimic si ultimul lucru pe care l-a simțit a fost podeaua rece.

#perspectiva lui Jungkook#
- Hyung, nu inteleg....
- Jungkook, trebuie să mergem după Jimin, nu pot sa explic mai mult.
Cand am ajuns la scoala, am mers sa verificăm dacă Jimin mai este în baie. Dar cand am deschis ușa nu ma asteptam sa vad ce tocmai văzusem. Jimin era pe podea intr-o baltă de sânge și părea fără viața.
- JIMIN!!! M-am apropiat de el, și l-am ridicat carandu-l pana la masina.
- CE E CU EL? CE SE ÎNTÂMPLĂ?
- Jungkook calmează-te...o sa fie bine.
- Nu, Namjoon hyung, nu pot pentru ca stiu ca Jin hyung îmi ascunde ceva si cum as putea sa ma calmez cand Jimin e asa.
- Jungkook te rog....o sa vorbim despre asta dar trebuie sa-l ducem repede la spital. L-am văzut pe Jin ca avea lacrimi în ochi, asa ca am încetat să-i mai spun ceva.
- Jimin....te rog raspunde-mi....Nu poti sa faci asta. Deschide ochii și uita-te la mine. Privește-ma asa cum o faci de fiecare dată.....te rog......

#perspectiva autorului#
#peste câteva ore#
Jin, Namjoon si Jungkook erau pe coridor si așteptau ca doctorul sa vina si sa le spuna starea lui Jimin. Cand l-am văzut ieșind din sala părea putin îngrijorat.
- Kihyun, ce e cu Jimin?
- Jin, trebuie sa-ti spun ceva, în privat.
- Te rog sa nu-mi dai o veste proastă...
- vino cu mine.

Kihyun l-a dus pe Jin in salonul lui Jimin.
- De ce nu se trezește? Ce s-a întâmplat?
- Cand A cazut s-a lovit la cap, asta ducând la pierderea unei cantități imense de sânge, Jimin nu este la fel ca restul oamenilor. Atunci cand a fost violat nu a avut nevoie de asta dar acum.....
- Kihyun, spune direct.
- Jimin e compatibil cu o singură persoană....grupa lui de sânge nici macar nu exista adică nu a existat pana acum. Nu stiu cine e compatibil cu el, nu stiu cum sa-l gasesc, nu stiu ce sa fac....
- Stiu eu cine este doar ca nu vreau sa-i spui ce se intampla cu adevarat, o sa-i spui că ai nevoie de sângele lui și atât.
- Cine e?
- Jungkook...
- Oh, crezi ca o sa fie de acord?
- Sunt sigur ca o sa fie.

___________________________________________

- Jin cum se simte Jimin?
- Nu prea bine....
- STAI CE!!
- Are nevoie de sânge, doar ca nimeni de aici nu e compatibil, doar o singură persoană, dar nu stiu daca el va fi de acord cu asta.
- Spune cine e..
- Tu, Jungkook...
- Ce te face sa crezi ca nu as fi de acord cu asta? Atata timp cat pot sa-l salvez pe Jimin voi face orice, nu conteaza oricât de riscant ar fi pentru mine.
- Jungkook, esti sigur?
- Nu ma mai întrebați asta. Am spus că o fac.
- Atunci, Jungkook merge cu mine, iar tu Namjoon o sa-l iei pe Jin si o sa-l duci sa se odihnească.
- Nu, eu nu plec....
- Fără alte comentarii, o sa plecati. Haide, Jungkook!

#urmatoarea zi#
# perspectiva lui Jimin#
Am deschis ochii, dar din cauza luminii puternice, nu puteam sa vad nimic, în schimb am putut să simt cum cineva ma ținea de mână, pentru un moment am crezut ca e Jin hyung, dar după ce i-am auzit vocea mi-am dat seama cine e.
- Jimin....
- Jungkook, ce faci aici?
- Stiu ca ti-am promis ca o sa stau departe, dar mi-am facut griji si....
Ma simteam atât de bine atunci cand ma ținea de mână de parca....Nu, nu pot sa fac asta....
- Jungkook, da-mi drumul la mana...
- De ce? Chiar atât de mult ma urăști încât nu suporți sa fiu lângă tine?!
- Da, Jungkook, si vreau sa ma lasi in pace! M-am săturat de familia ta, cu toții ma răniți într-un fel sau altul!! Lasa-ma În pace!!
- prima dată când te-am văzut, am crezut ca esti altfel, dar esti la fel ca toti ceilalti, o persoana care ma rănește intenționat. Te urăsc,Jimin! L-am văzut pe Jungkook ieșind afara, puteam sa vad ca l-am rănit...
- Așa e cel mai bine, Jungkook...oricât de tare doare acum, o sa vezi ca o sa fi fericit si ca ceea ce simți pentru mine o sa dispară.... De ce plâng din nou pentru tine, Jungkook?
Deși încercam să mă opresc nu puteam pana cand, Jin hyung a intrat pe usa.
- Jimin, de ce plângi? Ce s-a întâmplat?
În momentul în care am ridicat privirea am vazut cum expresia lui s-a schimbat. S-a apropiat de mine si m-a luat în brațe.
- L-ai ranit, nu-i asa? Nu am putut să răspund dar am început să plâng și mai tare.
- De ce ma simt atât de legat de el? E de parca îl cunosc de foarte mult timp. Si acum ca l-am văzut plecând pe usa aia ma simt de parca ceva din mine s-a rupt.
- Pentru ca tu si el aveti o legătură speciala. Poate cea mai speciala legatura...
- Hyung, ce tot spui?
- Jimin....uita-te in oglinda si privește atent. Cand m-am privit am putut să văd ca ochii mei sunt violet.
- E a doua oara cand mi se întâmplă....De ce?
- ochii tai, sunt cel mai prețios lucru. Nimeni, nu știa adevarul despre culoarea lor, doar eu care sunt fratele tau...iar tu nu ai simtit niciodată nevoia de a mai spune cuiva, nici macar lui Taehyung care e prietenul tău de foarte mult timp, dar cand a aparut Jungkook, primul lucru pe care l-ai facut a fost sa-i spui adevarul si nu pentru că ai vrut ci pentru ca ai simtit.
- Da ,dar nu inteleg ce vrei sa spui...
- Culoarea ochilor tăi se schimba in funcție de emoțiile și lucrurile pe care le faci, doar ca asta nu se întâmplă cu toată lumea. Jimin,  Jungkook e singura persoana care poate să înțeleagă ceea ce simti cu adevarat, poate sa-si dea seama daca esti trist, daca esti fericit, daca minți sau daca spui adevarul si asta printr-o singura privire.
- Hyung, ce tot spui, asta nu e posibil. Nu am de gand sa cred asta.
- Atunci, cum îți explici ca grupa ta de sânge nu a existat niciodată până acum si ca daca nu ar fi fost Jungkook aici, tu acum nu ai fi putut să mai vorbesti cu mine.
- Adică, Jungkook e singura persoana care e compatibila cu mine?
- Da, Jimin....iar ochii tai sunt asa pentru ca tu l-ai rănit pe Jungkook, si se vor schimba de fiecare dată când vei fi lângă el, în funcție de ce simti sau simte.
- Nu pot sa cred....oricum nu mai contează acum. Nu pot sa fiu cu Jungkook Si sunt sigur ca dupa ce s-a întâmplat azi, el o sa uite de mine.
- Jimin, tu ce simti pentru el, cu adevarat?
- Îi iubesc, Hyung. Inima mea îi striga numele de fiecare dată când nu e lângă mine, dar stiu ca el nu simte la fel. Singurul lucru pe care mi l-a spus a fost ca îi pasă de mine, doar ca eu am facut sa dispară asta. Astăzi mi-a spus că mă urăște si chiar daca tu mi-ai spus toate lucrurile astea, e mult mai bine ca el sa uite de mine, si o sa incerc sa uit si eu de el.
- Jimin, e nedrept ceea ce-ți faci si ceea ce-i faci si lui si asta pentru că îi pui întotdeauna pe ceilalti pe primul loc, fără sa-ti pese de fericirea ta.
___________________________________________
#perspectiva lui Jungkook#
Cum am putut să cred că el chiar simte ceva pentru mine? M-a rănit la fel cum au facut-o toți ceilalți. Dar, gata nu pot sa mai fiu atât de patetic si sa las pe toată lumea sa-si bată joc de mine. S-a terminat, după ce am fost rănit de persoanele pe care le iubeam a venit momentul sa ma răzbun.
- Jimin, profita de ziua asta. Va fi ultima dată când vei mai zâmbi, am de gand sa-ti iau tot ce te face fericit si sa-ti frâng inima asa cum ai facut-o si tu. De acum nu o sa mai plâng, voi distruge tot ce e special pentru tine, stiu ca simti ceva pentru mine am putut sa vad asta dar tu ai ales sa nu accepti ceea ce simti. Oricum, ma bucur ca ai sentimente pentru mine pentru ca e mult mai dureros sa fi rănit de cineva drag si deja stiu ce sa fac prima dată.
Am luat, telefonul si am sunat pe cineva care ma va ajuta foarte mult, chiar daca el nu va sti ce se întâmplă cu adevarat.
- Hei, Tae!
- Jungkook?
- Da.
- De ce m-ai sunat?
- voiam să te întreb dacă vrei sa iesi cu mine la o întâlnire.
______________________________________
Scuze ca nu am mai postat de mult dar am avut entorsa la mana dreapta. Plus că acum a inceput si scoala si o sa-mi fie mult mai greu sa postez pentru ca e perioada cu tezele, dar o sa incerc sa postez cât de des pot. O sa pun un nou capitol si in cealalta cât de repede. Oricum sper ca v-a placut capitolul asta, o sa incerc sa le fac mai lungi. 💜💜💜💜💜💜🤗🤗🤗🤗🤗❤❤❤❤❤❤💜💜🥰🥰🥰🥰⭐⭐⭐⭐⭐⭐
P.s scuze pentru greșeli 😇

O singură privire(Jikook)Donde viven las historias. Descúbrelo ahora