Dragoste la prima vedere

Capitolul 6

Lucy P.O.V

Razele soarelui şi-au făcut simţită prezenţa în camera mea şi mă trezesc, amintindu-mi de ce s-a întâmplat aseară. Săracul Angello... A stat lângă acea uşă până când am ieşit eu. Îmi amintesc că după ce l-am aşezat cu greu pe pat, am adormit în braţele sale. Din această cauză cred că am dormit atât de liniştită. Mă întind spre partea stângă a patului şi iau în braţe cealaltă perna, încă putând să-i simt parfumul imprimat pe ea. Mă dau jos din pat şi mă îndrept spre baie. Îmi fac rutina obişnuită şi mă îmbrac rapid. Cobor în bucătărie şi o găsesc acolo pe Bella, pregătind gustoasele sale clătite.

— Neaţa! îi spun veselă.

— Neaţa! Hei, dar ce-i cu veselia asta? mă întreabă chicotind şi îşi îndreaptă privirea înapoi spre tigaie.

— Doar am dormit foarte bine.

— Îmi dau seama de ce. spune şi îmi face cu ochiul.

— Hei, nu te gândi la prostii! Nu s-a întâmplat nimic de genul. îi spun, fiind şocată când realizez ce tocmai a insinuat.

— Nu...încă.

— Oh, mai taci! Eşti incredibilă.

— Gata, nu trebuie să te enervezi aşa! Am glumit doar. Acum haide şi mănâncă!

— Oh, faimoasele tale clătite? o întreb, salivând la farfuria pe care aceasta mi-o întinde.

— Da. Poftă bună!

— Muţumesc. Ceilalţi nu vin?

— Acum mă duc să-i chem. îmi spune şi iese din bucătărie.

După câteva minute, îşi fac apariţia şi restul. Mariano se aşează lângă Bella, Luciano şi Antonio lângă Dave, iar în faţa mea tocmai s-a aşezat Angello, care continuă să mă privească zâmbind. După ce am terminat de mâncat, ne aşezăm cu toţii pe canapea.

— Ce aţi zice de un picnic? ne propune  Luciano, spărgând liniştea.

— Un picnic?

— Da, însă nu orice picnic.

— Adică?

— Ştiu un loc minunat pentru picnic într-o poiană, dar din păcate nu este foarte aproape şi durează cam o oră până acolo. Aşa că, m-am gândit să mergem cu motoarele.

— Ce tare! Bună idee. se arată foarte entuziasmaţi cu toţii, în afară de mine.

Adevarul este că motorul meu se află înca în California şi nu am avut când să-l aduc aici. Am şi uitat de el.

— Lucy, ce s-a întâmplat? De ce te-ai întristat aşa? Am crezut că ţi-ar plăcea, ştiind cât de mult adori motoarele. îl aud pe Angello spunându-mi.

— Le ador, doar că motorul meu a rămas în California.

— Asta era problema? Poţi îmrpumuta unul de la noi. îmi spune Mariano şi rămân mască când îl aud.

— Serios?! îl întreb surprinsă, iar el dă afirmativ din cap.

— Sigur. Poţi lua unul dintre ale noastre, până când îţi va ajunge motorul tău.

— Mulţumesc mult. Sunteţi cei mai tari! le spun şi cred că acum zâmbetul meu a ajuns până la urechi.

— Şi când vreţi sa mergem?

— Păi, ar fi minunat să mergem chiar acum. ne spune Luciano entuziasmat.

— Ok. Atunci eu şi Bella mergem sa pregătim nişte gustări pentru picnic, iar voi puteţi pregăti motoarele.