Capitolul 29

4.4K 167 14
                                    

După două săptămâni

Bella P.O.V

-Lucy, te rog, vino să mănânci ceva! îi spun, sperând ca de data aceasta să accepte.

În ultima vreme de abia dacă mai vrea să mănânce o dată pe zi. De două săptămâni stă doar în cameră şi plânge în continuu. Iar cu Angello nu am putut vorbi deloc. Eu şi Mariano am fost să vorbim cu el, dar nici nu vrea ne asculte. Ştiu că încă o iubeşte şi este foarte îngrijorat pentru ea, dar tot nu vrea s-o vadă. Are un orgoliu de fier şi este foarte încăpăţânat.

Mătuşa Madeline şi cu Leo sunt la fel de îngrijoraţi pentru starea lui Lucy. Nu am mai văzut-o în halul acesta de când a murit tatăl său. Este pur şi simplu precum o legumă care stă la pat. A slăbit foarte mult şi este de nerecunoscut. Trebuie neapărat să-i băgăm minţiile în cap lui Angello. El oare nu-şi dă seama cât suferă Lucy şi cât de mult a rănit-o? Chiar mi se rupe sufletul s-o văd în starea asta.

-Nu mi-e foame!

Şi din nou începe.

-Pe naiba nu ţi-e foame, Lucy. Nu ai mai vrut să mănânci nimic de ieri. Trebuie să te hrăneşti şi cumva. În ultima vreme nu te-ai uitat în oglindă să vezi cât de groaznic arăţi? Parcă ai fi un zombie. Eşti numai piele şi os.

-Mda, mulţumesc mult pentru observaţie! îmi spune cu o notă de ironie în glasul său răguşit pe care la căpătat în ultima vreme.

-Lucy, nu fi ironică cu mine pentru că nu-ţi merge! Dacă o să fie nevoie, o să-ţi îndes eu cu forţa mâncarea aceea pe gât! Nu mai suport să te văd în starea asta, înţelegi?!

-Înţelege-mă şi tu pe mine, Bella! Ţi-am mai spus că nu am poftă de mâncare.

-Încerc să te înţeleg, Lucy. Ştiu că suferi enorm de două săptămâni încoace, dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să te distrugi de una singură. Va trebui să-ţi revi la un moment dat pentru că nu vei putea să-ţi trăieşti viaţa în halul acesta.

-Cum aş putea eu să nu sufăr când el nu mai este lângă mine, Bella? Încă mă dor atât de mult cuvintele sale şi nu mi le pot scoate din minte, dar o să continui pentru tot restul vieţii mele să-l iubesc. Doar la el îmi stă gândul şi aşa o să fie mereu. îmi spune şi începe din nou să plângă.

-Lucy, încearcă să fii puternică măcar pentru el! Odată şi odată tot va trebui să asculte ce ai de zis şi îşi va da seama că a greşit. O să vă împăcaţi, ai să vezi. Totul se va rezolva.

-O să încerc, Bella. Însă nu ştiu dacă voi reuşi. Eu mi-am pierdut de mult timp speranţa şi nu ştiu dacă totul va reveni la normal vreodată. Dacă până acum n-a dat niciun semn de viaţă, fii sigură că n-o va face nici de acum încolo. Mă urăşte! Crede că într-adevăr l-am înşelat, dar nu este nici pe departe adevărat. Nenorocitul acela a făcut totul şi a adus sfârşitul relaţiei noastre. A reuşit ce şi-a propus. Tu crezi că eu voi mai putea trăi fără scumpul meu, fără sufletul meu drag?

-Bineînţeles că vei reuşi, draga mea. Tu eşti puternică! Şi nu trebuie să-ţi pierzi niciodată speranţa pentru că nu poţi ştii ce aduce ziua de mâine. El nu te poate urî, Lucy. Cu siguranţă te va căuta la un moment dat şi cum ţi-am mai spus, va realiza că a greşit. Iar pentru ce va făcut acel nenorocit, fii sigură că va plăti într-o bună zi. Dar tu bineînţeles că vei trăi şi acesta nu va fi sfârşitul nimănui. Te asigur că veţi fi din nou împreună. Ştii cum se spune, cei care se iubesc nu se despart niciodată. îi spun, stergându-i lacrimiile de pe obraji.

Dragoste la prima vedereМесто, где живут истории. Откройте их для себя