Prima dată când ne-am întâlnit, palmele tale erau reci. Acum însă trezesc doar sentimente fierbinți în mine.
Doi actori. Un film de dragoste. Sentimente care nu făceau parte din scenariu. Și secrete vechi.
Ce se întâmplă atunci când te întâlnești c...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
════════════════════════════════════
𝗔𝗷𝗮𝘅 𝗙𝗼𝗿𝗯𝗲𝘀
Îmi spăl fața, lăsând stropii reci de apă să se prelingă pe bărbie, lovind chiuveta de sub mine. Același gol apăsat îmi apăsa stomacul, iar răsuflarea îmi era greoaie. Îmi dau părul pe spate, privindu-mi reflexia în oglindă. Nu ar fi trebuit să-l întreb. Îmi cobor privirea spre robinet, privind apa care continua să curgă. Nu ar fi trebuit să-i spun că este dezgustător. Îmi proptesc palmele în marginea chiuvetei, expirând lung. Deoarece singurul dezgustător eram eu. Pentru visele pe care am îndrăznit să le am cu cineva străin în fiecare noapte. Că nu puteam nici măcar să mă uit la el în ochi, fără să îi văd imaginea dezbrăcată. Fără să mă gândesc la cum s-ar simți degetele sale pe pielea mea. La cum și-ar trece răsuflarea fierbinte pe pielea mea.
Iar faptul că lui îi plac bărbații, mă făcea să mă simt și mai ciudat. Îmi era frică să nu-l visez și mai mult. Mai ales că nu era singurul lucru ciudat.
Zander semăna atât de mult cu Andres, încât îmi venea să înnebunesc. Fiecare vis blestemat, fiecare noapte în care închideam ochii și îl visam pe Zander, aveam impresia că-l văd pe Andres în el. Aceeași pereche de ochi verzi, îmi era greu să nu mă pierd în ei. Îmi era greu să nu mă simt ciudat. Îmi era greu să nu-mi doresc să dau timpul înapoi, doar pentru momentele în care eram doar eu și Andres. Și văzându-l pe Zander, zi de zi, îmi venea să dau tot ce am doar pentru a-l găsi pe Andres din nou.
Deoarece dorul mă măcina de viu pe interior.
Îmi întind degetele spre prosop, ștergându-mi fața. Îmi era atât de dor de Andres, iar faptul că-mi era imposibil să mai dau de el, mai mult doar învârtea cuțitul în rană. Cât l-am căutat, numai eu știu. Dar când tot ce ai despre el era numele său de familie, te simțeai prins într-o căutare fără de rezultat. Iar când deja ai pierdut și ultimele poze pe care le mai aveai cu dânsul, te simțeai blocat fără și să începi.
Arunc prosopul înapoi la locul său și ies din baie, plimbându-mi privirea prin jur. Camera era pustie. Zander nu venise încă și probabil nici nu avea să o facă prea curând astăzi. Dar nici nu-l judecam. După ce i-am zis cuvintele acelea, nici nu cred că ar vrea să mă mai vadă. Nu eram apropiați de la bun început, dar eu am înrăutățit lucrurile. Îmi era dificil să mă comport normal cu el de la început. Când semăna atât de mult cu Andres, mă simțeam doar frustrat. Pe faptul că Andres a dispărut fără nici un semn. Și m-a lăsat singur, când eu l-am așteptat atât de mult. Chiar dacă știam că Zander nu este Andres, nu mă puteam abține decât să-mi vărs toți nervii pe el.
