Prima dată când ne-am întâlnit, palmele tale erau reci. Acum însă trezesc doar sentimente fierbinți în mine.
Doi actori. Un film de dragoste. Sentimente care nu făceau parte din scenariu. Și secrete vechi.
Ce se întâmplă atunci când te întâlnești c...
Ουπς! Αυτή η εικόνα δεν ακολουθεί τους κανόνες περιεχομένου. Για να συνεχίσεις με την δημοσίευση, παρακαλώ αφαίρεσε την ή ανέβασε διαφορετική εικόνα.
════════════════════════════════════
𝗔𝗷𝗮𝘅 𝗙𝗼𝗿𝗯𝗲𝘀
Mașina mergea relativ repede, simțindu-mă tot mai tensionat în scaunul meu. Îmi rezemam capul de geam, în încercarea de a fi cât mai departe de persoana de la volan. Dacă aș fi putut, m-aș fi urcat în spate. De fapt, dacă aș fi putut, nu m-aș fi urcat deloc. Dar am făcut greșeala de a călca în interiorul mașinii, iar de aici simțeam că nu mai este cale înapoi.
— Ciel, murmură încordat, strângând volanul în pumn.
Mi-am auzit numele strigat, dar nu i-am răspuns. Mi-am avântat privirea spre geamul înăbușit de căldură și mi-am lăsat mintea purtată pe sunetul calmant al stropilor de ploaie lovind mașina. Oriunde ne îndreptam, cu fiecare metru în plus mers, simțeam că vremea devenea tot mai proastă.
— Ciel, îmi repetă iarăși numele, pe un ton mai pierdut, așteptând un răspuns din partea mea.
Dar nu aveam de gând să îi răspund. În momentul acesta, simțeam că dacă îi răspund, chiar nu mai era deloc cale de întoarcere. Eram deja pe muchie de cuțit.
Închid ochii și trag o gură adâncă de aer. Simțeam cum răbdarea sa se scurgea printre degete cu fiecare secundă de liniște, iar în momentul acesta știam și că trebuie să-mi fie frică. Eram lângă Andrew. Un criminal. Un om care a fost în stare să ucidă cu sânge rece atât de multe persoane. Care ne-a jucat pe toți pe degete, făcându-ne pe toți participanți la jocul lui nebun. Dar nu-mi era.
Iar acest lucru mă speria cel mai tare — nu-mi era frică de el.
— Ciel, te rog, insistă, oprind mașina.
Simt cum inima îmi coborî în călcâie. Se întoarse spre mine, așteptând aceeași reacție și din partea mea. Dar eu înghit nodul din gât și nu îmi mut o secundă privirea înspre el. Îl uram. Îl uram. Îl uram. Nu voiam să-l văd.
— Uită-te la mine în ochi măcar, dacă nu vrei să-mi răspunzi…!
Dar nu o fac, iar el expiră zgomotos.
Îi simt căldura mâinii sale în jurul încheieturii mele, iar pentru o secundă, simțeam cum inima începea din nou să-mi bată puternic în piept. Îmi ridică palma spre buzele sale, lăsând săruturi gingașe.
— Nu sunt un monstru, Ciel, te rog…
Cu fiecare cuvânt pe care îl spunea, inima mi se rupea încet în bucățele. Nu eram încă gata de a fi atât de aproape de el. Nu eram încă gata de a îl auzi. De a îl ști lângă mine. Și de a îmi auzi numele pronunțat pe buzele sale.
