Prima dată când ne-am întâlnit, palmele tale erau reci. Acum însă trezesc doar sentimente fierbinți în mine.
Doi actori. Un film de dragoste. Sentimente care nu făceau parte din scenariu. Și secrete vechi.
Ce se întâmplă atunci când te întâlnești c...
Ups! Ten obraz nie jest zgodny z naszymi wytycznymi. Aby kontynuować, spróbuj go usunąć lub użyć innego.
════════════════════════════════════
𝗕𝗹𝗮𝗰𝗸𝗺𝗼𝗿𝗲 𝗭𝗮𝗻𝗱𝗲𝗿
Când telefonul îmi este luminat de o notificare, nu am atras atât de mult atenția. Nu îmi păsa atât de mult de cine ar putea să-mi scrie și dacă nu a luminat mai mult de o dată—nu era ceva urgent. Iar din cauza asta, nu am verificat telefonul pentru câteva ore cel puțin, iar când am făcut-o, mi-aș fi dorit să nu o fi făcut deloc în genere.
Numărul nu era salvat în telefon și chiar dacă nu era, tot știam cine este. De fapt, mi-ar fi imposibil să nu știu. Uram acest număr cu tot sufletul, dar îmi rămase blocat în minte. Voisem de la bun început să uit tot despre dânsul. Nu numai numărul de telefon. Chipul, numele și chiar toți anii petrecuți cu dânsul. Deoarece dânsul era definiția coșmarului, iar eu tot ce am vrut mai mult în viața aceasta a fost să scap de acest coșmar.
Și totuși, nu am putut să o fac.
Numărul de telefon mi-a rămas în memorie. L-am repetat de zeci de ori când am fost copil, chiar sute. L-am notat pe documente, l-am scris de mână de atât de multe ori, încât am avut și bătături pe degete. Fiecare avocat mi-l ceruse. Fiecare polițist mă obliga să-l scriu. Și fiecare cifră îmi rămase blocată în minte precum un strop de cerneală vărsat din greșeală pe hârtie.
Odată ce ai făcut greșeala, nu se mai repară.
Fața sa a rămas aceeași, iar amintirile nu au murit cu timpul. Iar uneori tot ce-mi doream, era să uit totul. Absolut totul.
Deoarece acum cel care îmi trimisese mesaj nu era nimeni altul decât chiar tatăl meu. Bărbatul care am crezut că s-a sinucis în închisoare, dar se pare că a avut dreptate cel care a zis că de ceea ce îți este frică, nu scapi. Gândacii ca el nu mor atât de repede. De fapt, fix gândacii ca dânsul sunt ăștia care trăiesc cel mai mult. Până nu-ți fac viața mizerabilă, se asigura că nu te lasă.
"Ți-a fost dor de mine?"
Închid telefonul și trag o gură adâncă de aer, lipind telefonul de noptieră. Și nu mă speria faptul că mi-a scris, pe cât mă speria faptul că știa unde sunt. Deoarece numărul meu era diferit față de cel din țară, iar el îl găsise. Iar ceva îmi spunea că nu era de bine.
Să mă fi întâlnit chiar cu diavolul în față și nu ar fi fost nici pe jumătate atât de groaznic.
