Prima dată când ne-am întâlnit, palmele tale erau reci. Acum însă trezesc doar sentimente fierbinți în mine.
Doi actori. Un film de dragoste. Sentimente care nu făceau parte din scenariu. Și secrete vechi.
Ce se întâmplă atunci când te întâlnești c...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
════════════════════════════════════
𝗔𝗷𝗮𝘅 𝗙𝗼𝗿𝗯𝗲𝘀
Eram tensionat și nu prea îmi puteam intra în rol. În comparație cu mine, Zander o ducea minunat. Stând aproape de tabla, lipind diverse imagini, vorbind despre ele, după cum era scris în scenariu. Își păstra seriozitatea de pe chip, mutându-și privirea când de pe mine, când pe oamenii din jurul meu. Dar nu pentru că voia să mă privească, ci pentru că așa era scris în scenariu. Chiar dacă mai multă atenție o oferea tablei decât mie, tot îi mai prindeam accidental din când în când privirea înspre mine.
— Nu vă duceți să vorbiți cu suspecții. Dacă el face parte din ei, o să afle imediat ce avem de gând să facem. Nu este prost, din păcate, o să găsească cum să fugă. Așteptați până primiți noi indicii, spune pe un ton serios, rezemându-se de birou.
— Dacă doar îi urmărim?
— Nu vă apropiați de ei, îi replică pe un ton rece și apăsat. Nu vorbim aici de un simplu tip de la colț de stradă care a furat câteva buzunare. Bărbatul probabil deja știe cine sunt suspecții, dar nu trebuie să îi oferim aluzia că el știe ce pași avem noi.
— Dacă nu e nici unul dintre suspecții?
— Este.
Zander în uniformă de polițist… era ceva cu totul diferit. Chiar și în prima zi în care l-am văzut, doar știam că i se potrivește mănușă. Dacă nu ar fi fost actor și ar fi ales polițist, doar știu că ar fi primit aceeași atenție. Uniforma îi scotea în evidență fiecare detaliu al corpului, îmbrățișându-i plăcut talia. Pentru o secundă îmi zboară gândul la cum ar fi o noapte cu el, în așa costum, dar încerc să îmi zgudui ideea repede. Chiar nu era okay să mă gândesc la așa ceva.
Pentru o secundă îi prind privirea și aș fi putut jura că mi-a rânjit amuzat, dar își întoarce prea repede fața încât să realizez dacă am văzut bine sau nu. Nu era scris în scenariu, dar de asemenea regizorul ne-a sugerat să improvizăm mult. După părerea lui, scenariul era mult prea rigid.
— În fine, acum duceți-vă și verificați documentele toate disponibile despre suspecți. Fiecare centimetru de hârtie să fie studiat. Mai bine dintre jumătate dintre suspecți sunt tineri, verificați și internetul. Până la sfârșit de săptămână, să am tot ce ați strâns la mine pe birou. Mă înțelegeți? Lovi cu degetele în birou.
Bărbații dau din cap în semn pozitiv, iar Zander le făcu semn spre ușă. Mă ridic și eu, chiar dacă când mai aveam doi pași spre ușă, el mă opri. Surâd în sinea mea, așteptând ceilalți să iasă, întorcându-mă pe vârfuri spre el. Îi simt privirea cutremurându-mi pielea, iar pentru o secundă simt acel sentiment anxios în stomac îngrămădindu-se. Era ciudat să fiu atât de aproape de dânsul când în realitate tot ce am făcut eu a fost să-l evit.
