Prima dată când ne-am întâlnit, palmele tale erau reci. Acum însă trezesc doar sentimente fierbinți în mine.
Doi actori. Un film de dragoste. Sentimente care nu făceau parte din scenariu. Și secrete vechi.
Ce se întâmplă atunci când te întâlnești c...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
════════════════════════════════════
𝗔𝗷𝗮𝘅 𝗙𝗼𝗿𝗯𝗲𝘀
Deschizând ochii, primul lucru pe care îl văd era tavanul alb. Razele de soare care pătrundeau printre perdelele mișcate de curenții de aer jucau acum pe pereți. De afară se auzea un sunet pierdut în distanță al mașinilor mergând pe stradă. Mintea acum îmi era un haos, nu prea eram în stare să înțeleg nimic din ce se întâmplă acum sau ce s-a întâmplat aseară, iar singurul lucru pe care îl știam acum era că totul mă durea. Absolut fiecare lucru din corpul acesta mă durea. Nu puteam nici măcar să clipesc fără să mă doară.
Am avut un vis ciudat. Ăsta era singurul lucru pe care îl puteam ține minte. De fapt, cu cât mă gândeam tot mai mult la acel vis, realizam că îmi aduceam aminte tot mai multe detalii. Crezusem că am scăpat de acest gen de vise — vise… mai diferite cu Zander — dar doar mă înșelasem. Cred că era primul vis în care țineam minte atât de bine detaliile. Nici nu fusesem atât de modest ca în celelalte, chiar că a fost ciudat.
Și totuși unde naiba eram? Tavanul acesta nu este al meu.
Îmi simt pieptul apăsat de o greutate, iar când îmi întorc chipul, îngheț de parcă l-am văzut pe însuși Dumnezeu. Buzele mi se întredeschid, făcând repede conexiune între amintirile de om treaz și cele 'din vis'. Amândoi dezbrăcați. Gâtul și pieptul îi erau acoperite numai de urme de mușcături și semne, iar pieptul meu de asemenea. Dormea cu mâna peste mine, părul fiindu-i un dezastru. Pe podea hainele noastre erau aruncate cum au picat și pe jos erau aruncate pachete goale de prezervative.
Nu.
Nu cred.
Nu pot să cred.
Nu aș vrea să cred.
NU A FOST UN VIS?
Simt cum inima îmi coboară în călcâie, privind în gol cu buzele întredeschise. Creierul nu-mi mai era în stare să proceseze informația, singurul lucru pe care mai eram în stare să îl înțeleg era cât de idiot eram de fapt. Nu băusem deloc mult și totuși, undeva în mintea mea am crezut că este doar un vis. Ce naiba a fost cu mine?
Cu cât mai mult timp pierdeam privind tavanul, golurile din amintirea din această noapte se umpleau tot mai mult. Țineam minte tot. Prea bine pentru propriul bine.
Cum îi făcusem oral — îmi îngrop degetele în păr, înjurându-mă în gând. Un tâmpit ce eram. De ce naiba am făcut asta? De ce naiba măcar am propus? Am ajuns atât de idiot încât să nu mai fac diferența nici între realitate sau vis? Cum naiba i-am făcut eu LUI oral, când nici măcar nu fusesem atras înainte de bărbați?
