Prima dată când ne-am întâlnit, palmele tale erau reci. Acum însă trezesc doar sentimente fierbinți în mine.
Doi actori. Un film de dragoste. Sentimente care nu făceau parte din scenariu. Și secrete vechi.
Ce se întâmplă atunci când te întâlnești c...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
════════════════════════════════════
𝗔𝗷𝗮𝘅 𝗙𝗼𝗿𝗯𝗲𝘀
— Am comandat ceva de mâncare, nu mă așteptam să vii atât de repede, îmi spune onest, eu așezându-mă pe canapeaua din living.
Îmi lipesc spatele de spetează și las o răsuflare lungă să-mi scape buzele. Surâd încordat și îmi suflu la o parte firele mai lungi de păr de pe frunte.
— Nu voiai să vin atât de repede?
— Nu, te așteptam.
Zâmbesc și îmi lipesc brațul de frunte, trăgând o gură adâncă de aer.
— Sunt obosit, mă plâng.
— De ce nu te-ai dus acasă să te odihnești?
— Nu mă lași să mă odihnesc aici? Râd. Ce ai luat totuși de mâncare?
Spunând asta, privirea îmi fugi spre măsuța de cafea, atenția fiindu-mi repede prinsă de tubul de cremă. Îmi ridic repede privirea spre Zander, încercând să înțeleg dacă a folosit-o sau nu.
— Te-ai dat cu cremă?
— Nu.
— Zander! Doar știi că trebuie să te dai de 3 ori pe zi, mă încrunt.
— Am uitat.
Expir lung și îi fac semn să vină lângă mine. Lăsă telefonul din mână, așezându-l pe masa de cafea, eu urmărindu-l iritat cu privirea. Îi era atât de greu să o facă? Trebuia dimineața, deja nu mai era dimineața. Am pierdut o dată din vina sa.
Dacă nu eram eu, cred că nu făcea nimic.
— Simt că nu ai uitat, dar nu ai vrut.
— Nu are rost să țin minte.
— Vrei să vin eu mereu?
— Nu. Dar nu mă mai doare nimic, nu are rost.
— O să rămână urme, Zander, Dumnezeule.
Oftez lung, turnând lichidul alb în palmă. Mă strâmb simțind sentimentul rece și îi ridic tricoul brunetului, surâzându-mă atunci când el tresări la contactul cu crema.
— E rece, suspină.
— Dacă te-ai da singur, n-ar mai fi. Sau cel puțin trebuia să îmi zici mie înainte să plec să te ajut, dacă nu poți singur.
