Prima dată când ne-am întâlnit, palmele tale erau reci. Acum însă trezesc doar sentimente fierbinți în mine.
Doi actori. Un film de dragoste. Sentimente care nu făceau parte din scenariu. Și secrete vechi.
Ce se întâmplă atunci când te întâlnești c...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
════════════════════════════════════
𝗔𝗷𝗮𝘅 𝗙𝗼𝗿𝗯𝗲𝘀
Pășesc moale pe podelele lustruite, lăsând în urmă doar un scârțâit scurt. Nu trebuia să mă grăbesc, dar eu nu eram genul căruia îi plăcea să tragă de timp. Jumătate de oră, patruzeci și cinci de minute, nu mai am idee cât timp a rămas până la filmările următoarei scene, dar trebuia să discut cu Zander înainte. El nu ar fi trebuit să aibă scene azi, dar unul dintre actori are o răceală urâtă — schimbare de plan. Iar ca prin urmare, deoarece stăteam eu cu el în cameră, eram cel care trebuia să îl caute.
O oroare.
L-am sunat, nu a răspuns. Ce naiba face, nici nu vreau să aflu, vreau doar să îi zic că următoarea scenă este a noastră, dar când este de negăsit, îmi este deja imposibil. Nu m-ar mira să aflu că doarme sau își pierde timpul aiurea pe undeva. A fost văzut ultima dată plimbându-se prin studio, spunând că îi este foame.
Continuam să îl sun, dar bărbatul practic a și uitat de existența telefonului său. Singurul lucru pe care îl auzeam era căsuța vocală. În care idiotul mă băga de fiecare dată.
Speram doar să nu se fi întors la hotel. Dar orice e posibil din partea lui. Speram să fie încă la studio, undeva prin camerele astea, doar ca să-mi scot de pe cap grija de a merge tocmai până la hotel pentru a da de dânsul. Ar fi trebuit să vină cu impresarul, dacă o face pe dispărutul atât de ușor. Când îl văd, îi bag pe gât telefonul, doar ca să știu sigur că data viitoare o să audă când îl sun.
Auzind glasuri dintr-o cameră, zâmbesc ștrengărește și mă apropii de ușă, împingând-o cu piciorul. Tot etajul era doar un set de birouri și camere pline de echipament, majoritatea erau afară. Dacă nu era Zander, nu am habar unde să-l mai caut. Ar fi trebuit să trimită pe cineva din echipa de filmări, dar cică 'tu stai cu el în cameră, ar trebui să știi mai bine unde s-ar putea duce'. Tot ce știu despre Zander e că e un idiot și jumătate.
Tresar ca naiba când realizez că iarăși — cuvântul cheie este iarăși — el nu era singur. Îmi mut repede bărbia într-o parte, trăgând o gură adâncă de aer, auzind sunet de pași grăbiți în jurul meu și o voce de fată speriată.
— Doamne ferește, Zander, chiar nu poți pentru numele lui Dumnezeu să închizi o ușă când faci ceva? Îi reproșez iritat.
— Ai zis că ai încuiat ușa! Îi spune fata, iar el pufnește.
