Prima dată când ne-am întâlnit, palmele tale erau reci. Acum însă trezesc doar sentimente fierbinți în mine.
Doi actori. Un film de dragoste. Sentimente care nu făceau parte din scenariu. Și secrete vechi.
Ce se întâmplă atunci când te întâlnești c...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
════════════════════════════════════
𝗕𝗹𝗮𝗰𝗸𝗺𝗼𝗿𝗲 𝗭𝗮𝗻𝗱𝗲𝗿
Trezindu-mă cu mesajul "la 6, azi, adu banii", am știut deja că ziua ce urma nu va fi cea mai bună. Știa foarte bine că eu încă aveam filmări, dar ca întotdeauna, îi plăcea să joace după cum îi voia lui sufletul. Știa că nu pot și chiar dacă mi-a promis—deși cuvântul 'promis' e mult spus—că nu o să intervină în timpul filmărilor mele, și-a încălcat promisiunea. Nu mi-a oferit timp să mă contrazic sau încăpățânez, după ce am încercat să îi zic că nu sunt în țară, singurul răspuns pe care l-am primit a fost adresa mamei.
Iar asta nu e niciodată un semn bun.
A trebuit să vorbesc cu regizorul, pomenind de o urgență legată de sănătatea mamei. Nu era în totalitate fals. Dacă nu aduceam banii, nu numai sănătatea mamei va fi în pericol. Dar până la urmă, am plecat urgent și acum eram aici—în fața unei adrese pe care o vedeam pentru prima dată.
Privirea îmi fuge prin jur, strângând mânerul genții pline de bani. Poate nu ar fi trebuit să umblu atât de indiferent cu o geantă plină cu aproape un milion de dolari, dar mi se părea complet absurd că era necesar eu personal să aduc banii. A trebuit să discut cu niște cunoscuți de-ai dobitocului, au văzut banii, au pus mâna pe ei. Nu au putut ei să-i aducă? Nu, a trebuit eu personal să vin aici. Chiar nu-mi era foarte dor din a-l vedea pe… el.
Era un loc cu mult mai diferit decât m-am așteptat. Incredibil de multă liniște, cât vedeai cu privirea, nu era absolut nimeni. Dar nu acest lucru mă uimea cel mai tare. Era o casă imensă, dintr-o zonă destul de bună a orașului. Acest lucru mă punea pe gânduri— cum naiba un om care n-a avut absolut nimic înainte, abia ieșit din închisoare, își permitea așa ceva? Pe cine naiba a mai șantajat?
Telefonul începe să-mi sune. Ca întotdeauna, un număr necunoscut. Nici nu trebuia să îi aud glasul ca să știu deja cine este. Expir lung și răspund la telefon, iar fără să zic nici un cuvânt, el îmi zice:
— Mă bucur să te văd.
Îmi ridic privirea spre clădirea din fața ochiilor mei, urmărind suspicios fiecare geam. Nici o mișcare, ceea ce însemna că cel mai probabil mă vedea de pe camerele de supraveghere. Îmi întorc privirea spre cea mai apropiată, iar din partea sa primesc un râset scurt.
— Intră, nu-ți fie frică. Nu este nimeni să te oprească.
