Clanul Leilor Reîncarnarea

Capitolul 2: Noi Suntem Clanul Leilor!

         După ce au făcut escală și s-au regăsit din nou în prietenia norilor, restul în afară de blondină și de doamna Akira se aflau în regatul viselor. Blonda se delecta cu o carte ponosită, dar care atenție îi era cu desăvârșire captată. Timpul trecea ușor ca un ticăit de ceas, iar aceasta se plictisește de conținutul cărții închizand-o, atenția fiindu-i atrasă din nou când o vede pe noua ei antrenoare cum se uită în ceva dosare cu multe profile ale unor adolescenți. Curiozitatea câștigă micuța bătălie, fata văzându-se pe furiș cum încerca să afle mai multe despre conținutul dosarelor. Posibil că doamna Akira observase holbarea neîncetată a fetei și își întoarce privirea spre aceasta.

        —Se pare că curiozitatea a ajuns la niște cote inimaginabile, Emma Blackfire!spune scoțând-o rapid din transă.

        Când fata realizează că se holba la antrenoarea sa obraji, din cauza rușinări, se colorează într-un vișiniu metalizat și își plecă capul vrând să-și ascundă fața, dar și o ridică când aude un chicotit de la ea.

        —E în regulă! Poți să te uiți! Dar cred că știi despre noul program Balanța Ares! Se zice că vrea să ajute copii și vrea să schimbe lumea într-un loc mai bun.

        Zâmbetul blondinei pălește rapid. Balanța Ares....! Nu avea să-i ierte niciodată pentru ce i-au făcut surori sale. A plecat așa fericită că putea să învețe mai presus de ce îi oferea sistemul educațional de stat, iar Emma a lăsat-o singură.  Nici când nu-i mai suna nu a bănuit vreo amenințare și doar zicea că e prea ocupată așa că nu a deranjat-o. Trei luni mai târziu află printr-un apel de la spital că sora ei mai mică era internată din cauza unor daune asupra lobului temporal fiindu-i din ce în ce mai greu să-i audă pe cei din jur. Micuța a fost devastată de nici nu a vrut să-și anunțe familia știind că doar va crea haos și a avut dreptate. Familia ei a încercat să dea în judecată programul, dar a eșuat rămânând cu o fată care avea nevoie de unul dintre membri familiei ca să înțeleagă prin limbajul semnelor ce spun cei din jur. 

        —Se pare că ai auzit de ei...

        —O și încă cum...!zice nervoasă. Sunt numai o adunătură de idioți care vor să controleze tot!

        —Știu de tragedia surori tale, Maya. Îmi pare rău! Dar, din păcate nu programul este cel de care trebuie să scăpăm neapărat. Ar fi ca și cum am rupe o ramură dintr-un pom. El tot un pom puternic va rămâne. E doar un supus unei alteia, una care stă ascunsă în întuneric și va fi gata să distrugă orice îi stă în cale.

        —Cum ați....?!Stai așa! O companie superioară?

        Nu a mai apucat să continue ce avea de spus fiindcă avionul dădea să părăsească regatul aerului și să se întoarcă pe pământul verzui începând să planeze ușor ca un fultur ce își căuta prada.

        —Se pare că am ajuns!zice zâmbind larg și se ridică îndreptându-se spre o altă încăpere .

        —Dar stați puțin... Acea companie... !încearcă blonda să o oprească, dar simți ceva... ceva ce o ținea pe loc.

        —Trezește-i pe restul, Emma!spune femeia și se face nevăzută.

                                                   ******

        După ce aceștia termină cu bagajele și părăsesc aeroportul rămân cu gura căscată de extravaganța oferită de Tokyo, seara. Era ca un spectacol de luminii, iar în fiecare colțișor parcă se dezvăluia o poveste diferită care aștepta să fie descoperită din paginile străvezii ale orașului.