Clanul Leilor Reîncarnarea

Capitolul 4: Mama Dragonilor

        Gouenji urmarea îndepărtare adversarii, erau puternici. Era sigur că acel  Leu tocmai ce își folosise mișcarea pentru prima oară, făcându-i greu de învins, dar nu imposibil. Trebuia doar să treacă de ei și să ajungă la poartă. Prima oară trebuie să fenteze atacanții, dar credea că nr.10, Emma Blackfire, o să le dea de furcă. Era rapidă și curajoasă, prea curajoasă pentru binele ei. Simte o mână pe umărul său care îl scoate din gânduri, era Nishigaki Mamoru.

        —Totul înregulă, Gouenji?

        —Da.

        Știa că minciuna nu era cel mai bun lucru de făcut, dar nu dorea să le dea colegilor săi vreun gând că nu mai au nicio șansă. Mereu era o speranță. Își aruncă ochii discret asupra fetei cu ochii oceanici, dar de data aceea și colegul său observă privirile sale scurte către ea.

        —Emma Blackfire?întreabă surprind băiatul cu dreduri. E puternică și îndrăzneață, vrei să o blocăm?

        Gouenji nici nu-l privea pe băiat. Avea privirea ațintită asupra blondei din fața sa. Încă nu putea înțelege ce a vrut să îi spună când s-au întâlnit față în față pe terenul smaraldiu. Era o avertizare? Ceva ce ar fi trebuit să ia în considerare? Se pare că va trebui să aștepte și să o lase să-l uimească, dacă va putea.

        —Da! Încercați să o izolați cât mai mult de restul echipei. După vom vedea de ce e in stare!zice calm, iar repriza începe.

Cu două zile înainte de meci

        Antrenamentele Leilor dădeau roade. Toti membri dezvoltaseră abilități noi pe baza antremametelor primite. Totul părea că mergea ca pe roate și nu ar mai fi avut nevoie de ceva. Totuși, antrenoarea lor nu părea să fie de aceași părere.
        Într-una din zile se, aproprie de tânără blondină și o trage mai încolo, lăsăndu-i pe restul să-și continue antrenamentul în liniște și pace. Aceasta a dus-o pe fată pe un drum vechi, nepietruit. Au tot mers pe poteca aleasă de aceasta care se afla într-o pădurice apropiată terenului. Emma era puțin nedumerită, dar nu a îndrăznit să comenteze acțiunile antrenoarei sale.
        Peste ceva timp se găsesc într-o poieniță unde doamna Yuri se oprește si îsi drege glasul.

        —Știu că tu și coechipieri tăi ați dezvoltat niște abilități in timp util, dar nu mi se pare c-ar fi îndeajuns! Ne trebuie mai mulți ași în mânecă decât aș fi crezut că este necesar!zice serioasă.

        Emma o înțelegea. Chiar dacă ei au devenit mai puternici și pregătiți nu părea să fie un rezultat promițător. Însă și-ar fi dorit niște detalii mult mai precise . Vroia să vadă ce poate presupusa ei antrenoare. Așa că decide să îi intre în joc.

        —Am înțeles! Dar de ce îmi spune-ți numai mie asta?întreabă fata nedumerită. Oi fi puternică, dar nu am destulă putere să înving o întreagă echipa de una singură.

        Femeia cu părul de culoarea cabanosului o privește pe Emma cu o seriozitate ieșită din comun. Totuși, un zâmbet mic își face apariția pe figura femeii.

       —Nu am nevoie de o singură persoană să distrugă o echipă frontal. Vreau să-i derutezi. Să le arăți o putere care nu o vor putea ignora. Și ce putere e mai fastuoasă, decât însuși focul?

        Blonda se uita cu ochii mijiți la aceasta. Însă zâmbetul de pe figura ei se transformă în rânjet. Avea dreptate în legătură cu puterea focului, putea speria și cea mai vitează creatură.

        —Și din toate persoane fix pe mine ți s-a pus pata?

        —Îți știu foarte bine trecutul, Emma Blackfire. Știu că pentru tine e ceva simplu să folosești focul, o joacă de copii. Totuși, pentru cei din jur e ceva mortal să se afle în preajma ta când te joci cu acest element al naturii,.... așa că da! Mi s-a pus pata pe tine!zice zâmbind fugitiv.