Clanul Leilor Reîncarnarea

Capitolul 9: "Bunicul tău este în viață!"

        Totul era îngrozitor pentru Lei. Trecuse doar prima repriză, iar doi dintre ei erau răniți, unul fiind în stare gravă la spital. Antrenoarea încerca să țină totul sub control, dar Leii nu păreu să fie mulțumiți de circumstanțele oferite. Chiar dacă poliția vroia să-l aresteze pe Izumo era de negăsit, pur și simplu se evaporase. Totuși, ce i-a enervat cel mai mult pe jucători a fost mesajul primit de la organizatori frontierei prin care erau anunțați că trebuie să continue meciul.

        —Ăștia sunt ipocriți?!izbucnește Sebastian. Cum pot să nu zică ceva că au lăsat un criminal în meci și după să ne și ceară să continuăm jocul fără nicio remușcare?! Eu refuz!

        Poate cuvintele băiatului erau spuse la nerv, dar erau adevărate. După tot ce s-a întâmplat îi puneau să joace de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic? Era nedrept! Nu aveau de unde să știe ce se mai putea întâmpla în următoarea repriză, ce lucruri odioase mai aveau ascunse cei din echipa adversă și erau siguri că nu vroiau să afle cu încă unul dintre ei.

        —Știu că nu e corect, dar dacă asta cere comisia noi trebuie să executăm. Așa că...

        —N-am auzit eu bine?se aude glasul lui Jake, tăind scurt vorbele antrenoarei. După ce creatura aia, că om nu mai e, la înjunghiat pe Christofer, tu vrei să continuăm de parcă totul e roz și frumos?!

        Se aruncau vorbe grele între jucători și antrenoare, dar era și normal. Își apărau unul dintre colegi și pe ei înșiși de niste accidente și mai urâte decât cele care s-au produs deja. Dar un leu nu părea să participe la ceartă. Era Corina.
        Roșcata stătea pe bancă, privirea fiindu-i ațintită spre sol. Chiar dacă auzea tot ce se întâmpla în jurul ei nu putea să participe la ceartă, era încă în șocul ei. Încă vedea imaginea ce i se repeta în minte neîncetat cu chipul lui Christofer rece ca gheața și fără suflare și pe ea cum îl striga de nenumărate ori, de parcă era la kilometri de aceasta, iar săngele care era pe mâinile ei... Și-ar fi dorit să fie doar un vis urât. Unul din care să se trezească și să coboare din camera sa, urmând să-și vădă prietenul teafăr și nevătămat, dar nu era... Șatenul era rănit și în spital, iar ea aici, neputincioasă.

        —N-ați văzut bine incidentul sau ce?!se răstește Răzvan. Sora mea era ținta individului ăla, iar Christofer a salvat-o! Acum el e pe mâinile doctorilor, Corina e în șoc total și ne cereți să jucăm cu ei?!spune și arată cu degetul acuzator spre adversari lor. Nici mort nu joc. Cine știe ce planuri mai au?c Poate aruncă stadionul în aer!

        —Tipule, nici noi nu știam care îi erau motivele!zice căpitanul echipei adverse.

        —Și tu crezi că mă încălzesc cu ceva vorbele tale? De unde știm că nu sunteți mână-n mână cu ăla și vreți să ne duceți cu zăhărelul? Mă crezi un idiot dacă crezi că o să continuăm meciul ăsta! Ați vrut să-mi răniți sora. Dacă vreți masacru hai! Vă iau pe toți o dată!

         Răzvan este ținut de Alex și Jeff din a crea o scenă urâtă. Cori se uita la fratele ei, dar nu cu spaimă. Știa că n-ar face așa ceva, îi era doar frică pentru siguranța ei, era surioara sa mai mică până la urmă și, ca orice fratele mai mare, vroia să o protejeze. Totuși, dacă ei erau tipul de persoane care le-ar fi vrut răul, de ce Kira a atenționat-o când Izumo dădea s-o atace? Ceva nu se lega, iar asta o sufoca. Toată mârșăvia asta pentru ce?! Cu ce ți-au greșit niște puștii ca să acționezi așa?!
        Hiroto observă cum roșcata se ridică ușor de pe bancă, parcă nesigură de ce avea să facă. Pentru că partenerul ei era rănit, toată responsabilitatea și durerea de victimă cădea pe umeri ei. Nu i se părea nici lui corect, și-ar fi dorit să-l găsească pe ăla chiar el și să-l dea pe mâna poliției, dar pe de altă parte știa că nu aveau de unde să știe ei cine e Izumo Satoru și de ce era în stare deoarece atunci când a apărut în echipa lor nimeni nu a apucat să-i înțeleagă motivele. Dar nu puteau să le demonstreze Leilor cu dovezi clare deoarece nu existau unele! Se pare că această luptă a ieșit din granițele terenului demult și nimeni nu știa cum va degenera. Băiatul e scos din gânduri de către un glas care se lasă auzit peste toți jucătorii, era Corina.
        Răzvan se oprise din a se mai lupta cu colegii săi, fiind mirat de strigatul surori sale. Toți și-au îndreptat privirile spre părul de culoarea focului. Tremura ușor de parcă picioarele sale au fost înlocuite de două bețe care aveau să plesnească în scurt timp.