Clanul Leilor Reîncarnarea

Capitolul 16:Autodistrugerea Inimii

        În timp ce soarele domnea liniștit peste pământul moale, norii îl atacă și își încep imperiul cu o ploaie torențială peste Tokyo. Prinsă în ploaia nemiloasă, Luna, aleargă cu putere pe strada unde se afla vila Leilor. Când ajunge în curte se aștepta ca toate luminile să fie stinse și ca colegii ei să fie pe teren, dar cea de pe verandă era aprinsă, iar pe scaunul arămiu ședea Emma care ațipise. Șatena merge tiptil pe trepte sperând că nu va face contact cu ochii ei de culoarea mării.

        —Nu saluți?

        Încremenește fix când era pe cale să deschidă ușa. Își întoarce privirea și face direct contact cu blonda. Avea o privire nonșalantă, dar știa că nu trebuia să se lase păcălită și că era nervoasă, deci nu trebuia să o enerveze mai mult decât deja era. Pare simplu, nu?

        —Nu vroiam să-ți întrerup siesta!răspunde calmă.

        —Ce drăguț din partea ta! Unde ai fost?întreabă rece.

        Nu spune nimic. Știa că dacă îi va mărturisi că în timp ce făcea o scurtă plimbare a salvat un băiat de la moarte și ce sa vezi ei se cunoșteau și colac peste pupăză ea îl mai și plăcea aveau să rezulte două posibilități de erupții blondine. Una care nu o va crede și va cere adevăratul adevăr sau îi va spune că trebuie să se concentrez asupra finalei și să lase poveștile de dragoste. Știa cum interpreta ea poveștile de iubire:"Un iarmaroc¹ necinstit" și nu o putea condamna.
        Fiind cea mai mare mulți din membri familiei o forțau să fie cu un brazilian dintr-o familie bogată. Luna nu înțelegea cum Unchiul Hugo, tatăl Emmei, putea să fie de acord cu așa ceva. De când a început liceul Emma a fost la întâlniri cu fiii prietenilor de familiei. Unele relații durau o perioadă, iar altele nu treceau nici de prima întâlnire. Ei nu i-a fost dat vreodată dreptul de a alege pe cine să placă și a fost pusă la masă cu indivizi care uneori erau cu zece ani mai mare ca ea. După toate peripețiile amoroase de care a avut parte nici nu se miră că ea nu s-a gândit de două ori înainte să accepte bursa de studiu la LION. Aici putea să facă ce vrea fără stresul familiei pe umeri ei.

       —Aștept, Luna!se aude glasul puternic al Emmei.

       —Am fost la o scurtă plimbare prin oraș și m-a prins ploaia. Nimic mai mult!

        O privea cu băgare de seamă cea ce o speria pe șatenă. Răspunsese rapid și ferm deci nu avea ce să bănuiască. Plus că nu era neapărat o minciună, ea chiar a mers la plimbare prin Tokyo să-și limpezească gândurile înainte de finală. patea a doua că s-a întâlnic cu Zane.

        —Iar piciul ăla cu păr ca neaua ce era? Un stâlp ambulant cu care ți-ai găsit de vorbă?zice serioasă și își ridică telefonul având pe ecranul acestuia o poză cu Luna și Zane. Mie nu-mi prea pare!

        —Am...Păi să vezi! E chiar o poveste amuzantă! Eu și...

        —Luna Blackfire, adevărul!i-o taie scurt fiind iritată.

        Oftează adânc. Nu avea să îi placă, dar decide să îi spună tot fără să omită vreun detaliu. Vedea că cu cât înainta în poveste calmitatea de pe chiul verișoarei sale se pierdea puțin câte puțin. Nu-i putea citii gândurile și era fericită de asta! Câte înjurături putea să țină în frâu Emma acum doar ea știa. Totuși o privește ferm în ochii. Nu avea să își schimbe opinia asupra lui Zane. A ajutat-o și o înțelegea. Amândoi au fost copii nedoriți, dar au reușit să supraviețuiască și din puținul lor au ajuns departe și bine mersi și ar face bine să înțeleagă că nu va renunța la el cu una cu două.

        —Luna. Băieți sunt doar o distrage..

        —Nu când acel băiat se arată așa cum e chiar dacă nu poate ști ce vei face tu cu secretele lui. El nu e și nu va fi o distragere! Să-ți intre asta bine la cap, Emma!se răspică și intră în vilă trântind ușa în spatele ei.