Clanul Leilor Reîncarnarea

Capitulul 7: Jones Vs Blackfire

        Un vânt adie ramurile ciresilor înfloriți de lângă terenul Leilor. Era o noapte amuțită. Nimic nu îndrăznea să iasă din tipare. Chiar și așa acest lucru este dat dispărut atunci când o ramură mai firavă decide să spargă gheața și se rupe, căzând...

        —La naiba!răbufnește Christofer care a fost ales de ramură ca loc de aterizare de urgență.

        —Daca n-ai fi stat pe bolovanul de sub cireș de parcă ți-ai fi găsit piedestal poate nu te trezeai cu ea în cap!spune tânărul Jace.

        —O mai lasa-mă! Eu, spre deosebire de tine, nu ratez nicio ocazie în care să îmi etalez măiestrele calități in fața capitanului nostru!se umflă în pene. Deci cum ziceam...!dă acesta să continue, dar este oprit de șatena cu ochi căpruii.

        —Ești foarte isteț, Christofer, am observat! De aceea ai fost ales să faci parte din echipă dar, nu eu spun cine joacă! Asta decide doar antrenoarea! Și cel mai pobabil încă nu trebuie să recurgem la uimitoarele tale calități!concluzionează cu un zâmbet nespus de calm pe chip.

        —Sau poate vede cât de narcisit e și nu-l va băga pe teren până nu-i vine mintea la cap!spune roșcata.

        —HEY! NU SUNT NARCISIST!zice revoltat.

        —Dovedește!io taie scurt aruncându-i o privire aspră. Joacă în următorul meci!

        —Dar nu el decide cine joacă. Corina, te rog! Fii rezonabilă!o mustră sora sa.

        —Nu, Luna! S-a laudat minute în șir de ce poate face si cât de disperați părem fără el. Deci dacă este asa bun, precum spune, nu cred că ar fi așa de greu să se ducă la antrenoare si să-i spună să-l lase să joace. Iar pe baza rezultatelor sale, așa glorioase, nu se va gandi de două ori înainte să-l bage pe teren.

        Nervi lui Christofer au ajuns la niște culmii inimaginabile. Cine se credea puștoaica că este în primul rând? Corect, sora unei mari jucatoare de fotbal, dar asta nu-i dă vreo suzeranitate asupra lor, mai ales asupra lui. Era conștient că și-a laudat puterile, dar nu a laudat în exces! Știa când e punctul de oprire, deci ar fi putut foarte scurt să îi închidă gura roșcatei refuzând, dar din lipsă de dovezi asta l-ar fi făcut un laș, iar el nu era unul. Era nevoit să își creeze dovezile si să-i demonstreze din ce era făcut. Așa dar, cu o sclipire de moment gura sa prinde grai și spune cu un zâmbet încrezător:

        —Nu e nicio problemă, căpitane! Dacă asta vrea, asta va primii!

                            ******

         —Nu te las să joci în următorul meci!îi răspunde antrenoarea.

         —Dar de ce!?răbufnește brunetul supărat. Mă descurc excelent în a depista tipul de atac, aș putea să ajut în defensivă. Deci nu văd de ce nu aș putea să joc în meciul următor. Poate chiar să-i îndrum în apărarea porți în timp ce ofensiva mărește scorul. V-a fi o victorie calculată și sigură!sugerează indignat, dar înghite în sec la privirea încruntată pe care i-o aruncă simtindu-se din ce în ce mai mic pe lângă ea.

        —Răspunsul e același, Jones!

        Christopher o privește nervos cum pleacă. Cum poate să nu observe că abilitățile lui ar fi în beneficiul echipei.
         Este scos din gânduri de un sunet care provenea de pe teren. Se aproprie de geam și observă cum în locul care era mereu gazdă antrenamentelor acestora, Corina îi îndruma pe ceilalți să apere poarta. Atunci înțelesese de ce nu-l vroia antrenoarea pe teren. Avea deja o îndrumătoare, fiind fix persoana cărei provocare i-a acceptat-o.