Clanul Leilor Reîncarnarea

Capitolul 12: Un bâlci și-o învoială

        În cladirea inamică băiatul zăpezii tocmai ce își terminase antrenamentul și savura de pe holul întunecat disputa dintre maestrul său și Midouin. Se pare că însfârșit Anwir a ajuns la concluzia că acel șoarece bătrân era bun de nimic, iar Zane nu putea să-l contrazică. De când a devenit o iscoadă de a sa i-a cauzat numai probleme, iar când nu erau atenți se credea șeful peste toți și se aștepta să fie servit cum se cuvine. Chiar dacă aici a fost mâna băiatului că valetul lui a fost prins de poliție a fost ultima șansă a lui Midouin.
În secunda următoare apar două matahale de cel puțin doi metri care îl trăgeau pe Midouin Isapic pe holul întunecat până se contopesc cu negura sa, doar urletele sale se mai auzeau implorând milă, dar nu avea ce să facă. Când el ia o decizie e definitivă chiar și Zane știa asta. În ochii lui Programul Balanța Ares a fost un eșec.

         —ZANE!se aude vocea lui Anwir țipând ca din gură de șarpe.

         Băiatul intră în încăpere și ar fi mințit dacă spunea că nu simțea frica cum îi scutură ușor picioarele de parcă ar fi fost o marionetă de carnaval. Camera, ca de obicei în domnia întunericului, doar pata de lumină care pica pe tron rezista. Mulți ar fi zis că era un semn bun, o lumină pentru ei reprezenta puterea binelui, dar Zane i-ar fi contrazis, Anwir nu era un înger care ar fi întins mâna oricărui om sărman mai de grabă era unul căzut care își făcea drumul spre Regatul Ceresc cu ajutorul puterii sale. Puștiul nu-l putea condamna, vroia un bine care ar fi adus bucurie în ochii oricui în mod egal.

        —M-ați chemat, domnule?zice acesta cu tonul vocii subțiat, și vocea îl părăsise.

        —Da...Am o misiune pentru tine... Fiindcă Midouin s-a dovedit a fi nefolositor a trebuit să scăpăm de el așa că nu mai avem un om care să lucreze cu exteriorul. M-am gândit că tu ai fi candidatul ideal.

        Vorbele sale l-au șocat. De ce să-l aleagă fix pe el să se joace cu mințiile adversarilor? Nu că nu s-ar fi priceput, dar ar fi preferat să se pice cu ceară decât să-i ia locul șoarecelui ăla. Anwir observă nesiguranța din privirea băiatului făcându-l să răbufnească în râsete, ceea ce-i captează din nou atenția.

        —O, Zane! Doar ai reușit să o bagi într-un mister pe domnișoara Luna care sigur a costat-o câteva antrenamente bune și ne-ai adus inamicul în fața reflectoarelor.. Tocmai mi-a venit o idee!zice bărbatul având un rânjet mai dubios decât de obicei. Ce ar fi dacă te-ai jucat puțin cu mintea acelei fete?

         Se uită la acesta având ochii cât cepele, nu-i venea să creadă ce propunere avea maestrul său. Nu că i-ar fi păsat de șatenă, adică ea și-a ales tabăra inamică, dar să meargă așa jos pentru victorie? Era ciudat pentru el. Ar fi vrut să facă altceva, să vină cu o altă propunere, dar nu avea una și știa că nu l-ar fi încântat pe bărbat să audă că ucenicul său are ceva de comentat legat de judecata lui, dacă nu era el acum Zane n-ar fi ajuns cunoscut pentru abilitățiile sale de neconceput în fotbal sau să nu fie judecat din cauza tatălui său, dar nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă nu era acest fotbal liber și idiot.
        Băiatul se uită serios la Anwir care avea un rânjet dubios pe chip, de parcă i-ar fi citit gândurile și-l vedea blocat ca un șoricel în propria capcană. Vroia răzbunare, dar o să o facă în felul lui.

                         ******

        Toți Leii se uitau uimiți supra numitul lor antrenor-secund. Era un puștan de maxim 14 ani cu părul de culoarea cuprului și ochii negri. Nu înțelegeau cum putea el să-i ajute cu antrenamentele lor, adică era doar un copilaș pentru numele lui Dumnezeu! Chiar și așa el era și altul nu aveau. Li s-a fost prezentat ca Jason Hunter de către antrenorul Blackfire.