Clanul Leilor Reîncarnarea

Capitolul 15: Ochii Tăi

        Mingea zbura în stanga și în dreapta pe terenul echipei Black Star toți jucători fiind în formă maximă, dar prin toată puterea lor tot unul stralucea cel mai puternic. Zane, căpitanul, era plin de viață trecând de colegi săi ca un fulger, aducând gol dupa gol pe tabela de marcaj. El era vedeta echipei, The Star Price i se spune printre colegi săi. O persoana care distrugea tot în calea sa și nu dădea nimic înapoi. Nu-l deranja ca îl știau de frică, era chiar un avantaj că era lăsat în pace.  Ce nu știau ei despre el era că el nu mai era la fel. Nu mai era rece și fixat de ecranele televizoarelor, reușea să le evite cu desăvârșire, dorea să se axeze pe un alt tip de fotbal cel care la văzut la ea. De ce putea evolua așa mult cât sa devina un pericol pentru ei, iar el nu? Ba putea si daca nu atunci o va face posibil!
        Antrenamentul se termina si se strecoara de acolo rapid până nu era luat de analitici și pus să urmărească acele înregistrări ore in șir. Analitici erau un fel de combinație între antrenori si oameni de știință care își notau in caieteiele lor tot ce li se parea interesant la jucatori. Erau ca niste minioni de care nu puteai scăpa, din fericire Zane avea metodele lui, era un expert când venea vorba de evadări. 
            Se perinda linistit pe holurile cladirii, dar ajunge in fata unei uși înalte pe care scria:"Interzit persoanelor neautorizate". Deobicei nici nu se oprea din drumul său, dar când să treacă pe lângă aude glasul unuia dintre coechipieri lui. Evident că unii dintre ei nu ar înțelege cuvântul interzit nici dacă ar fi scris pe frunțile lor cu un marker permanent. Băiautul se uite prin crăpătura uși să vadă ce mai pun la cale. Era o încăpere întunecată ca un laborator din filmele de groază, plină cu seturi de scaune ciudate pe care se aflau câțiva din prieteni lui de echipă. Niște analititci erau în jurul unei serviete argintii din care scot seringi cu o substanță de un verde-albăstrui. Pe seringi scrie ser H di.

          —Sper că gramajul ăsta să țină toată finala!spune unul din băieți când îi e administrat serul.

         —Nu va ține... Serviciile voastre nu mai sunt dorite de Anwir!îi răspune unul dintre analitici.

         Băieți îl privesc confuzii, dar scâncesc și câd pe podea gâfâind după orice moleculă de aer. Încep să plângă printre țipetele de durere, iar pielea lor zici că prinse viață și tremură incontrolabil. Lacrimile au fost înlocuite de sânge care acum țâșnea din ochii, nas, gură și urechi. Ziceai că se topeau din cauza serului ,iar țipetele sau transformat ușor în râsete nebunești. Unul din băieți prinde halatul unuia dintre analitici implorându-i ca un fanatic pentru mai mult ser. Din păcate cadavrele nesuflețite ale băieților încep să se dizolve în propiul lor sânge care avea acum o nuanță neagră. Zane se dă de lângă ușă îngrozit de ce văzuse. Unul din cei doi oameni se uită spre ușă așa că o ia la goană pe hol și când îi apare pe partea stângă o pereche de scări, cotește rapid și nu s-ar fi oprit dacă nu se lovea de o persoană.

           —Zane?

           Își mărește ochii cunoscând vocea, era Anwir. Pentru prima oară Zane îl vedea pe maestrul său atât de aproape. Era înalt cât un brad și masiv ca un munte, dar ochii săi erau înfricoșători în combinație cu zâmbetul lui. Anwir nu zâmbea! Nu l-a văzut vreodată așa luminat la față. Vroia să-l confrunte despre ce a văzut, dar simte un fior pe șirea spinări și își amintește de țipetele lui Isapic așa că decide să își înghită propriile cuvinte. Bărbatul îl privește zâmbind și își pune mâna pe umărul puștiului și alta pe lănțisorul cu cruce pe care-l purta.

             —Și...spune-mi! Cum ți s-a părut serul?întreabă înfiorător de vesel.

             Zane înghite în sec. Cum văzuse?  Cel mai probabil avea camere peste tot. Nu i s-ar fi părut ieșit din comun când vine vorba de Anwir, dar chiar și așa nu credea că va merge așa de jos pentru măreție, pentru un așa numit „loc în Rai". Se credea un încer căzut care a fost judecat greșit așa că călca pe cadavrele discipolilor săi să ajungă din nou la o nouă decizie. Nu era diferit de Lucifer merita unde era și aici trebuia să rămână. Anwir începe să râdă ca un nebun în timp ce Zane se îndepărtează de el.