Step Brothers

4. Mie Mi-e Bine Oricum

După ce ma descalt ii spun ca merg sa fac un dus.

Mama: Du-te. Trebuie sa apară și Hyeon din moment în moment.

Sara: Mda.. Mama, te superi dacă ies în oraș cu niște prieteni? Ne-am făcut planuri de ieri dar am uitat să-ți spun.

Mama: Oh. În regulă. Ma bucur ca ți-ai făcut prieteni.

Ii zâmbesc și urc în camera mea. Îmi iau primele haine pe care le vad în dulap și întru în baie. După un dus de 10 minute ies și îmi șterg corpul cu un prosop. Ma îmbrac cu hainele alese și îmi usc parul.

Ies din baie, rugându-ma sa nu fi ajuns deja Hyeon si după ce îmi iau telefonul ies din camera mea coborând în sufragerie.

Sara: Am plecat, pa mama!

Mama: Pa pa! Distracție plăcută!

Sara: Mersi!

Ce mai distracție o sa fie..
Ies din casa văzând ca vine o mașină de la coltul străzii.
Da doamne sa nu fie idioții aia.
O iau în direcția cealaltă și merg cu pași mari spre centru. Când sunt la vreo 5 case distanta, ma uit înapoi și vad ca mașina aceea parcase în fața casei mele. Hyeon.
Avea un buchet de flori în mana și o cutie. Probabil cu ciocolata.
Zâmbesc involuntar și când realizez asta ma întorc și plec.
Ajung în centru și privesc luminile de pe străzi cum strălucesc. Asfaltul e ud din cauza ploii care fusese acum câteva ore iar aerul proaspăt era cireașa de pe tort.
Ma plimb prin oraș câteva ore, limpezindu-mi gândurile. Cred c-o sa ies mai des din casa seara. Atmosfera e atât de plăcută. Puținele mașini care trec pe aici, luminile parca desprinse dintr-o poveste și aerul curat sunt minunate.
Am vorbit prea repede.
La cam 30 de metri ii vad pe cei șapte cu încă sase fete. Pe doua dintre ele le știu. Ashley și Molly. Celelalte habar nu am cine sunt. Cert e ca sunt foarte frumoase. Sunt slabe, înalte și cu un zâmbet minunat.
Brusc ma simt oribil și nici eu nu îmi dau seama de ce.
Când îmi dau seama ca încă n-am plecat, și sunt șanse mari sa ma fi văzut o rup la fuga. Ajung la câteva străzi distanta de casa mea și stau pe gânduri. Sa ma mai plimb, sau sa merg acasă?
Decid sa ma apropii de casa și sa vad dacă a plecat Hyeon.
Nu ma înțelegeți greșit, ma bucur ca mama e fericita cu el, dar ma simt foarte ciudat știind ca familia mea nu mai are nicio șansă. Oricum nu avea, da dorita faptului ca tata o bătea mereu pe mama și de multe ori și pe mine. Doar din cauza alcoolului. Ma bucur ca mama a avut curajul sa divorțeze de el. Eu n-aș fi avut. M-aș fi gândit ca ma omoară.
Ajung la câteva case distanta și vad mașina lui încă acolo. Decid sa întru în parcul care e vis-a-vis de casa, și ma așez pe o banca.
Stau ce stau privind stelele și vad ca mașina dispăruse. Probabil a plecat.
Totusi mai rămân în parc cam 30 de minute ca să nu ii dau mamei de bănuit. Și pentru ca îmi plăceau stelele.
Ma rog, ce se mai vedea din ele pentru ca norii negrii de ploaie le acopereau. Nici bine nu apuc sa ma gândesc măcar ca ar putea începe în orice secunda sa ploua ca ajung sa fiu uda leoarcă.
Grozav.
Întru repede în casa și vad ca luminile sunt stinse. Cel mai probabil mama doarme, având în vedere ca e trecut de 00.
Urc și eu în camera mea unde ma schimb de hainele ude și îmi iau pijamalele. Ma bag în pat și stau pe telefon câteva ore bune.

A doua zi ma trezesc foarte obosita din cauza ca aseară am stat pana pe la 2 pe telefon.
Ma ridic din pat și după ce îmi fac rutina, ma îmbrac și îmi iau telefonul de la încărcat. Îmi iau și ghiozdanul și cobor în sufragerie unde îmi las ghiozdanul și ma duc în bucătărie unde mama pregătea micul dejun.

Mama: Buna dimineața!

Sara: Neața.

Mama: Ce-i cu tine?

Sara: Am stat aseară pana târziu și acum ma simt ca un zombi.

Mama chicoteste apoi îmi răspunde.

Mama: Măcar te-ai distrat, nu?

Îmi aduc aminte de plimbările mele de azi noapte, de cum i-am văzut pe cei 13, de cum m-a prins ploaia și ii răspund.

Sara: De minune chiar.

Mama: Ma bucur. Apropo. Am vorbit aseară cu Hyeon și mi-a spus ca dacă știți despre noi ar trebui sa ne mutam cu ei.

Sara: "Cu ei" ?

Mama: Da. Are și doi fii din prima căsătorie.

Sara: Aa.

Mama: Ce zici?

Sara: Cum vrei tu mama. Mie mi-e bine oricum. Tu sa fii fericita.

Mama: Mulțumesc ca ma înțelegi, scumpo. După ce vii de la liceu sa începi sa împachetezi ce ai nevoie.

Dau aprobator din cap și termin de mâncat. Plec spre liceu cu gândul la ce îmi spuse mama și aproape ca am uitat de cei 7.

La naiba.

Întru în liceu mohorâtă, și ma îndrept spre clasa mea. În fața mea erau cei șapte fantastici dar nu ma mai obosesc sa ma grăbesc pentru ca ma simțeam din ce în ce mai rău.
Când ajung în fața lor, fac repede stânga împrejur și o iau la pas spre baie. Cred ca știu de ce ma simt asa.
Siiiiiii.....mda.. Asta mai lipsea.
Oftez și după ce îmi termin treburile ies din baie uitându-ma la ceas. Mai sunt doua minute pana sa se sune și încep sa ma grăbesc.
Din fericire băieții au dispărut de pe hol, asa ca merg liniștită spre clasa.
Întru și ma așez in una din băncile din mijloc pentru ca era singura libera. Aish..si e chiar în fața celor doi.
Oftez și ma așez încet pe scaun scoțându-mi cărțile.

Inca un capitol :))
Scuze pentru eventualele greșeli gramaticale și nu uitați de vot și comm! ❤️❤️