Step Brothers

7. Nici N-am Atins-o

Sara: Nu mi-e foame.

Ii aud pașii îndepărtându-se și ma sprijin de ușa, oftând.
Ma apuc să-mi pun cărțile pe rafturi, să-mi pun laptopul și creioanele cu tot cu suporturile lor pe birou apoi îmi pun hainele în dulap.
Seara vine repede iar eu n-am ieșit din camera de la prânz. Și nici n-am de gând s-o fac prea repede.
Totuși îmi e foame, și ma gadesc ca dacă mama și Hyeon sunt acolo n-au ce să-mi facă, nu?
Totuși îmi e frica sa cobor..
Pana la urma îmi iau inima în dinți și deschid ușa. Cobor încet scările auzind voci din bucătărie.
Ajunsa acolo am marele noroc sa prin loc liber tocmai între cei doi. Nu ma pot întoarce înapoi pentru ca deja m-au văzut. Ar fi ciudat.

Mama: Chiar voiam sa merg sa te chem la cina.

Ii zâmbesc, neștiind ce să-i spun.

Hyeon: Hai așază-te.

Înghit în sec și ma așez pe scaun. Încep sa mănânc în liniște, ascunzând totuși conversație celorlalți.

Hyeon: Jungkook, ce-ar fi s-o luați și pe Sara cu voi la petrecerea aia?

Sara: Ce?

Hyeon: Oh. Nu ți-au spus băieții?

Sara: Ce să-mi spună?

Hyeon: Namjoon da o petrecere in seara asta la el acasă. Băieții merg, și ma gândeam sa nu te plictisesesti acasă și sa mergi cu ei.

Sara: Defapt nu ma am cu petrecerile. Cred c-o sa rămân acasă..

Taehyung: Oh haine. E distractiv.

Mai ales când va fbateti joc de mine, așa-i?

Sara: Nu vin...

Mama: Du-te Sara. Și asa nu prea ieși din casa.

Sara: Sunt bine, mama.

Mama: O sa vezi c-o sa te distrezi. Poate îți mai faci prieteni. Cine știe, poate și un iub-

Sara: Am spus ca sunt bine! Rabufnesc ridicându-ma de la masa.

Mama: Sara-

Sara: Nu merg. Nu mai insista.

Spun și cu asta urc în camera mea. Nu-s mandra de mine pentru ca am țipat la ea. Dar ma enervează ca nu înțelege. Știe ca nu-mi plac petrecerile, muzica data tare și mai ales alcoolul. Și n-ai cum sa mergi la vreo petrecere fără sa dai de asa ceva.
După douăzeci de minute îmi dau seama ca cel mai probabil voia sa rămână singura cu Hyeon. Aish ce proasta sunt.
Merg la dulap de unde îmi iau o pereche de blugi negri rupți în genunchi, și un hanorac de aceeasi culoare.
Îmi iau telefonul și cobor scările mergând pe hol. Îmi iau botinele în picioare și când sa ies o aud pe mama în spatele meu.

Mama:  Unde mergi?

Sara: Sa ma plimb.

Mama: Bine. Așteaptă doua minute, trebuie sa apară și Jungkook.

Sara: De ce să-l aștept? Pot sa ma plimb singura. Și în plus, nu e la petrecerea aia?

Mama: A spus sa nu mai merge. S-a dus doar Taehyung.

Sara: Bine, și de ce să-l aștept?

Mama: Pentru ca e noapte.

Sara: Glumești, nu?

Mama: Nu. Sara e peri-

Sara: Nu poți să-mi faci asta!

Mama: Sara ce-i cu tine?

Sara: Nimic. Dar nu vine cu mine. Nu mai am 5 ani.

Mama: Știu Sara, dar sunt toți dubioșii la ora asta.

Sara: Nu-mi pasa. Oricum, cine naiba s-ar uita la mine? Nu vezi cum arat? Dacă ar vrea sa ma violeze cineva ar trebui să-mi pună o punga pe cap.

Mama: Nu vorbi asa. Ești frumoasa.

Sara: Ba nu sunt. Și n-am nevoie de însoțitor.

Spun și cu asta ies din casa. L-am văzut pe Jungkook în prag scărilor, altfel i-as fi spus mai multe mamei.
Merg cu pași repezi și acum realizez ca nici nu știu în ce parte a orașului sunt.

Jungkook: Sara, stai!

Sara: Lasă-mă!

Încep sa grăbesc pasul, și mai aveam puțin și alergam. Tresar când ma prinde de mana și ma smucesc imediat uitându-ma în ochii lui câteva secunde.

Jungkook: Nu m-am gândit ca ești atât de încăpățânată.

Sara: Na surpriza. Zic uimindu-ma și pe mine de sarcasmul pe care l-am folosit.

Încep sa ma îndepărtez de el, știind ca e pe urmele mele. Cum naiba Sa scap de el?

Jungkook: De ce te certai cu maica-ta?

Sara: Nu-i treaba ta. Vezi-ți de ale tale.

Nu mai spune nimic doar continua sa ma urmărească. Bine, puțin spus urmărit. E langa mine. Ma îndepărtez puțin de el și tresar când vad în fața mea un grup destul de mare de băieți. Nici nu realizam ca m-am oprit.

Jungkook: Ce-i?

Abia acum îmi dau seama cine sunt aia. Grupul vesel, bineînțeles.
La naiba cu tot!

Ajung lângă noi, iar eu o iau pe unde am venit.

Jungkook: Stai, unde pleci?

Nu ii răspund doar continui sa merg  grăbind pasul.
Tresar îngrozită când în fața mea apare Yoongi, iar restul ma înconjoară.

M-am dat dracu.

Ma uit panicata la ei și simt cum mi se înmoaie picioarele. În scurt timp totul devine negru și totusi simt când fac contact cu asfaltul rece.

Jungkook pov.

După ce Yoongi se proptește în fața ei eu și restul ii ajungem din urma, iar Sara când ne vede pe toți începe sa se panicheze și în scurt timp lesina.

Yoongi: Ce dracu i-au făcut frate?

Jungkook: Nici n-am atins-o.

Hobi: Și de ce naiba e atât de speriata când ne vede? Defapt a fost. E o leguma.

Jimin: Nu credeți care toate motivele după câte i-am făcut?

Jungkook: Ei haide ca nu i-am dat în cap. Spun luând-o în brate stil mireasa și începând sa merg cu ea spre casa.

Taehyung: Mai bine ne-am gândi ce naiba le zicem când o s-o vadă asa. Îmi spune, referindu-se la părinții noștri.

Jungkook: Ce sa le spun? Eu nu i-am făcut nimic. N-are de cât sa le spună ce-o vrea când își revine. Oricum, daca nu i-a zis pana acum maica-sii despre noi, n-o să-i zică nici de acum înaite. Ma asigur eu de asta.