36. Trebuie Să-ți Explic

523 40 7
                                    

- Cum au ajus asa?

- Nu știu. Asa i-am găsit.

- Ce drăguți sunt!

- Daa. Sunt gelos.

- Meh.

Îmi deschid încet ochii din cauza vocilor pe care le aud și îl vad pe Tae cu telefonul în mana parca filmându-mă. Defapt pe noi.
Oh la naiba! Am uitat ca sunt în bratele lui Jungkook și frate'su tocmai ne văzuse. Brusc îmi amintesc de mama.
Dacă s-a trezit deja și ne-a văzut e vai de mine. (media)

Tae: Uite cine s-a trezit. Cum ai dormit?

Sara: Foarte bine pana sa te aud pe tine. Recunosc eu mormăind.

Dau sa ma întind dar bratele lui Jungkook nu-mi permit asta.

Sara: Unde e mama?

Taehyung: Au plecat acum doua ore. Am vorbit mai devreme cu ei. Au spus ca nu au vrut sa ne trezească. Mai ales pe voi doi. Spune zâmbind pana la urechi.

Simt cum ma înroșesc și îmi ascund fața în tricoul lui Jungkook care tocmai se trezise.

Jungkook: Buna dimineața. Spune cu vocea răgușita.

Oh doamne, ma innebuneste.

Taehyung: Tocmai ca e buna.

Jungkook: Ce vrei sa spui?

Taehyung: Uită-te la voi.

Jungkook: Știu. Și?

Taehyung: Pai pentru tine nu înseamnă nimic sa te trezești cu piticul ăsta de grădină în brate? Spune și după tonul lui îmi dau seama ca mai are puțin și începe sa rada.

Jungkook: Meh.

Rămân uimita. Ce-ar fi trebui sa fie asta?
Chiar își bate joc de mine?
Îmi ridic puțin privirea cât să-l privesc și sa ma conving ca doar mi s-a părut, dar nici măcar nu se uita la mine.
Cât de proasta am putut sa fiu. Ma ridic de pe el și preț de doua secunde rămân pe loc, pentru ca din cauza ridicării bruște am amețit, după care urc în camera mea fără sa le mai spun ceva. Ma opresc totuși pe scări, ca să aud dacă nu cumva e o farsa tot ce se întâmplă.

Jungkook

După ce Sara se ridica de pe mine și o privim amândoi cum pleacă, ma întorc spre fratele meu.

Taehyung: Tu chiar ești prost? Sau te-ai trezit cu fața la cearșaf?

Jungkook: Ce?

Taehyung: Incredibil.

Jungkook: Nu înțeleg nimic. Ce naiba am făcut?

Taehyung: Ai rănit-o idiotule.

Jungkook: Vezi sa nu. Vrei să-mi spui ca simte ceva pentru mine și acum i-am rănit sentimentele?

Taehyung: Pfff. Și când credeam ca poți sa fii altfel. Nu trebuia sa te comporți asa cu ea. Nu trebuia sa-i dai speranțe false. Nu merita.

Jungkook: Nu i-am dat nicio speranța.

Taehyung: Atunci de ce ai sărutat-o de nenumărate ori? Ca s-o ranesti?

Jungkook: Dacă am sărutat-o nu înseamnă că i-am dat speranțe. Au fost niște rătăciri de moment.

Ma urăsc pentru ce spun. Dar nu am cum sa-i explic ca simt ceva pentru Sara. In primul rand nu m-ar crede, și în al doilea rand i-ar spune tatei care cel mai probabil o sa ma bata la cap vreme lunga s-o părăsesc. Da, știu ca a spus ca nu ar avea nimic împotriva. Dar tata nu e ceea ce pare. După ce am mâncat atunci împreună m-a chemat sa vorbim. "Ca de la tata la fiu" cică. Mi-a spus ca nici măcar sa nu ma gândesc la o relație cu Sara. Și când l-am întrebat de ce mi-a răspuns ca nu vrea sa se afle ca el se căsătorește cu Karen iar fiul sau e împreună cu fiica ei. Cică ne-am distruge reputația.
Al naibii de reputație, când iubești pe cineva te doare undeva de ce spune lumea.
Urăsc ca a trebuit sa ma comport asa cu ea adineauri. Sper doar sa ma lase sa ii explic..
E prea importanta pentru mine. Nu vreau s-o pierd.

Taehyung: Ești incredibil. Spune parca dezgustat.

Și eu ma urăsc Tae, dar nu am de ales...

Pleacă în bucătărie, probabil sa mănânce ceva, iar eu când vad ca dispare din raza mea vizuala plec sus.

Sara

E clar. Și-a bătut joc de mine. Se pare ca pentru el, a fost doar o "rătăcire de moment".
Întru in camera mea, având lacrimi pe obraji. Nici nu-mi dau seama din ce cauza plâng. Pentru ca am fost proasta și am crezut ca poate măcar o persoana de pe lumea asta ar putea tine cu adevărat la mine sau pentru ca pentru el n-au însemnat absolut nimic săruturile alea..
Realizez ca am rămas sprijinita de ușa și merg de acolo, punându-ma pe scaunul de la birou. Privesc în gol, și parca imaginile cu mine și el îmi trec fiecare prin fața.

Tresar când aud un ciocănit in ușa și îmi șterg repede lacrimile și îmi trag nasul.

Sara: Oricine ai fi pleacă! Spune agățându-mă de ultima fărâmă de speranta ca persoana care e de cealaltă parte a ușii sa nu între.

S-a dus naibii și speranța mea când am auzit ușa deschizându-se.

Totuși refuz sa ma întorc și sa vad care dintre cei doi poate fi. Defapt clar n-o sa fie Jungkook. După tot ce a spus jos nu crea ca a venit sa vadă ce fac.

Jungkook: Trebuie să-ți explic.

Simt cum alte lacrimi vor să-mi dea năvală dar inspir și expir pana simt ca pot vorbi, apoi ii răspund.

Sara: Nu ai de ce sa te obosești. Am înțeles totul. În plus nu suntem împreună ca să spun că m-ai rănit. Cum ai spus și tu, acele..saruturi au fost...doar o rătăcire de moment.. Asa ca nu îți mai pierde timpul prețios să-mi explici mie. Spun zâmbindu-i cât de fals am putut după care am ieșit din camera pentru simțeam ca în orice moment pot sa cedez. Am doua opțiuni: Merg în baie și plâng, sau ies pe terasa și plâng.
Aleg prima varianta pentru ca sunt mai puține șanse sa ma vadă cineva.

Jungkook: Sara te rog lasă-mă să-ți explic. Iti jur ca-

Întru in baie înaite sa ii mai aud scuzele și dau frâu liber lacrimilor.








Ei, ce ziceți? Ce credeți c-o sa facă Jungkook acum?
PS. Scuzați greșelile gramaticale. ☠️❤️

Step Brothers Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum