Step Brothers

27. Spune-mi Iubito.

Jungkook: Ești bine?

Sara: Da..

Jungkook: Nu prea pari. Ce s-a întâmplat?

Sara: Când am fost în benzinărie stăteam la rand și..

Ma opresc. Nu cred ca ii pasa atât de mult, cel mai probabil e doar curios. Și în plus ar putea sa ma judece asa ca mai bine nu ii spun ce s-a întâmplat.

Jungkook: Și? Spune așteptând sa continui.

Sara: Și...ăă..era o doamna blocata în baie și nu puteau s-o scoată. Spun singurul lucru care îmi vine în minte, ca mai apoi sa ma blestem pentru prostia care mi-a venit în minte.

Jungkook: Și de aia te-ai albit asa?

Sara: Da..am fobie de spatiile înguste și ma simțeam ca si cum as fi eu în locul ei.

Pare sa ma creadă. Se pare ca sunt o mincinoasă mai buna decât credeam. Apar și părinții noștri împreună cu Tae și pornim din nou la drum.
Încă mi-e frica de cele întâmplate în benzinărie, chiar dacă știu ca n-o să-l mai vad vreodată pe idiotul care ma pipăit am presimțirea ca n-o să-i uit prea repede chipul.
Încerc din răsputeri sa nu ma mai gândesc la ce a fost dar simt cum frica îmi ajunge pana în măduva oaselor. Mi-e frica sa nu fac o criza.
Am pățit asta anul trecut. Veneam de la școală și era sa fiu violata când am trecut pe o străduță mai mica și întunecată. Am avut noroc ca a trecut un taximetrist pe acolo și m-a ajutat, altfel nu știu ce s-ar fi întâmplat cu mine.
Mama nu știe nici acum despre asta, și nici n-o sa știe.
Și acum țin minte cum plângeam și îl imploram pe idiotul ăla sa ma lase în pace.
Când ajunsesem acasă m-am dus direct în camera mea, știind ca mama e la serviciu. O săptămână n-am fost în stare de nimic, mâncam câte ceva doar ca să nu mor de foame.
Acum ca și-a pus libidinosul ăla mâinile pe mine, parca toate amintirile cu tata și idiotul ăla îmi vin în minte și simt cum innebunesc.

Tae: Sara!

Când striga acesta îmi întorc repede capul spre el speriata. Spre mirarea mea îl vedeam în ceață. Plâng?

Sara: Ce?

Tae: Stai, de ce plângi? Întreabă îngrijorat.

Jungkook: Plangi?! Spune întorcându-ma spre el.

Sara: Nu, nu. Doar ca îmi intrase ceva în ochi. Spun încercând sa rad.

Acum realizez ca trapa era lăsată jos, astfel fiind despărțiți de părinții noștri.

Jungkook: Știi ca-i veche minciuna asta, nu?

Sara: Dar nu mint. Spun încercând sa ma conving pana și pe mine.

Jungkook: Ce s-a întâmplat? Spune ignorandu-mi răspunsul.

Sara: Nimic. Serios.

Ma analizează din cap pana în picioare apoi ma întorc în alta parte ca să nu mă mai vadă.

*****

Când ajungem acasă, asta fiind pe la 21, urc direct în camera mea. Deschid geamantanul și îmi iau pijamalele apoi întru în baie. Fac un dus rapid, ma îmbrac în pijamale și după ce ma spăl pe dinți, întru înapoi în camera mea.
Acolo observ un Jungkook cu parul ud, stand pe scaunul de la biroul meu.

Sara: Ce faci aici? Spun punând din haine în dulap.

Jungkook: Am venit sa vorbim.

Renunț la pusul hainelor în dulap, pentru ca oricum m-am apucat de ele doar ca să ma aflu în treaba, și ma așez pe marginea patului.

Sara: Te ascult.

Jungkook: Am câteva întrebări.

Oftez.

Jungkook: Promiți că-mi răspunzi sincer?

Sara: Sper ca nu-s perversități de-ale tale. Spun iritata.

Jungkook: De data asta nu.

Ok. E serios, deci nu-i de bine.

Sara: Mbine..ce s-a întâmplat?

Jungkook: Prima data promite.

Sara: Promit...cred..

Jungkook: Bun. Unu, ce-ai pățit azi în benzinăria aia? Și nu-mi spune ca s-a blocat una în baie, ca nu te cred.

Sara: Asta s-a întâmplat.. Nu mint.

Jungkook: Parca trebuia să-mi răspunzi sincer.

Sara: Sincer îți spun.

Jungkook: Ba n-o faci. Sara, ai încredere în mine. Știu câte ți-am făcut și îmi pare rău. Dar crede-mă ca vreau sa te ajut. Nu-mi pasa cine și ce spune, tu ai ceva și nu te pot ajuta dacă nu-mi spui. Spune încurajator.

Ce sa fac? Dacă ii spun risc sa afle toată școala dar m-aș simți mai bine pentru ca m-aș elibera. Dacă nu ii spun o cel mai probabil o sa sfârșesc plângând in pernele pe care sta el.

Oftez și îmi las privirea în pământ.

Jungkook: Ce-i cu tine? Spune calm.

Sara: Eu..

Atat reușesc sa spun. Parca cuvintele îmi stau în gat.

Jungkook: Haide. Doar spune-mi ce s-a întâmplat. Poate te pot ajuta. E din cauza căsătoriei dintre părinții noștri? Din cauza mea?

Sara: Nici vorba..doar ca...

Jungkook: Spune-mi iubito. Ai încredere în mine. Spune pe un ton plin de încredere, în timp ce își așează mana peste a mea oferindu-mi și mai multa încredere.

Când mi-a spus "iubito" am simțit o grămadă de fiori în stomac și ma simțeam protejata.

Stai asa, despre ce naiba tot vorbesc? M-am indra...nu! Niciodată de el! Defapt de nimeni. Dar dacă...

Sara: Am ceva din trecut care nu-mi da pace.. Și azi în benzinărie s-a întâmplat ceva ce îmi aduce aminte de lucrul ăla...

Jungkook: Ce ți s-a întâmplat?

Sara: Eu...nu pot vorbi despre asta..nu-mi face bine...

Jungkook: Înțeleg. Dar poate dacă povestești cuiva o sa te simți mai bine.

Sara: Poate alta data..

Jungkook: În regula. Sunt aici oricand vrei sa vorbești cu cineva.
Spune îmbrățișându-mă.

Era atât de bine în îmbrățișarea lui încât nu vreau să-i mai dau drumul vreodată.
Pare sa înțeleagă ca am nevoie de asta pentru ca nici el nu se gândește sa se îndepărteze prea repede.

Jungkook: Hai sa dormi. Ești obosita.

Ma așteptam să plece, dar în loc sa facă asta a stins lumina și s-a pus lângă mine. Ma ia în brate și își așază mana pe talia mea, lipindu-ma de corpul lui.
Las un oftat să-mi părăsească buzele apoi îmi închid ochii și încerc sa adorm.

Heiiii!! Îmi Pare nespus de rău pentru ca n-am mai postat, dar după cum știți a început școala și lucrul preferat de toți profesorii sunt testele inițiale 🙄
Nu știu când o sa mai postez pentru ca și la capitolul asta am stat cam o săptămână. Scriam câte un pic apoi îmi dispărea tot cheful. 😬
Oricum, sper ca va plăcut și ne vedem data viitoare 🔐❤️

Succesc la școală! 🏫❤️🖇️