Step Brothers

42. Îmi Cânți Ceva?

Sara: Da. Vreau sa spun ca...m-am..indragostit de tine...defapt asta cred..nu știu. Adevărul e ca de fiecare data când te vad nu-mi pot abține zâmbetul, și când ma săruți..ei bine ma simt ca în al nouălea cer. De multe ori tânjesc după atingerile tale și când le primesc sunt cea mai fericita. Iubesc modul în care ai grija de mine și ma faci sa ma simt cum nimeni altcineva n-o face. Când îmi dai afecțiune ma simt ciudat, pentru ca nu prea am avut momente când mama sa ma facă sa ma simt iubita și înțeleasă. Dar în același timp simt ca pot reuși orice cât sunt cu tine. Deci, da..cred ca m-am îndrăgostit de tine..

Acum el e cel tăcut. Probabil ma crede o ciudata. Dar asta e. E prima data în viața mea când am avut curajul să-mi exprim sentimentele și chiar dacă o să-mi spună ca nu simte același lucru n-o sa pot spune ca regret faptul ca i-am spus.

Jungkook: Oficial..*spune făcând o pauza destul de lunga*

O pauza în care ma gândesc la cele mai întunecate lucruri.

Jungkook: ...m-ai făcut cel mai fericit tip de pe întreg globul.

In tot timpul asta ne-am privit în ochi, iar acum își lipește buzele de ale mele. Ne-am mai sărutat și înaite. Dar sărutul asta par ca e..desprins din cărțile cu povesti.
Vreau să-l simt mai aproape de bine, chiar dacă spațiul dintre noi e inexistent în momentul asta.
Când ne desprindem ne privim din nou în ochi, dar exact ca și sărutul, pare diferit.
Vad o întreaga galaxie în ochii lui.
Vad tot ce e mai frumos în lumea asta.
Vad o versiune mai buna a mea.

Jungkook: La asta ma refer când spun ca te asemeni cu mama. Nici ea nu-și arata prea des sentimentele. Defapt doar cu noi era ea înșiși. Acum ca mi-am mărturisit asta, simt ca ai încredere în mine. Simt ca cineva chiar tine la mine. Îmi spune zâmbind.

Sara: Mama ta e foarte mandra de tine de acolo de unde e. Și am încredere în tine. Mai multa decât am în mine. Nu doar eu țin la tine, Jungkook. Și tatăl tău te iubește enorm, și Tae, Mama, prietenii noștri.

Jungkook: Dar tu ești mai speciala. Și vreau sa ai încredere și în tine. Bine?

Sara: Învață-mă cum sa fac asta.

Îmi zâmbește cald în timp ce ma îmbrățișează.

Jungkook: Dacă cineva mi-ar fi spus cu câteva luni în urma ca o sa ajung sa fiu aici cu tine în brate, povestindu-ti despre mama și despre sentimentele mele. Și ca o să-mi spui ca te-ai îndrăgostit de mine...ei bine. I-a-și fi spus ca aberează. Dar se pare ca nimic nu e întâmplător.

Sara: Chiar crezi? Spun de data asta absenta.

Jungkook: Ce?

Sara: Ca nimic nu e întâmplător.

Jungkook: Da. Pai dacă nu era asa nu cred ca mai eram aici cu tine. Toate se întâmplă cu un motiv. Uneori acel motiv e evident, alteori habar nu ai de ce ți s-a întâmplat ce ți sa întâmplat.

Nu mai spun nimic. Nu mai știu ce. Dar clar n-o să-mi stric seara asta amintindu-mi de tata.

Jungkook: De ce? Tu nu crezi?

Sara: Nu știu..poate ca ai dreptate.

Rămânem în liniște câteva minute bune. Fiecare cu gândurile sale.

Jungkook: Vrei sa ne întoarcem?

Sara: Cum vrei tu.

Jungkook: Ți-e somn?

Sara: Puțin. Dar dacă vrei mai putem sta.

Jungkook: Nu. Hai sa ne întoarcem.

Sara: Bine.

Ne ridicam de pe nisip și Jungkook nu mai sta pe gânduri ca ma ia de mana. Ne îndreptăm spre hotel în liniște pana când un gând îmi trece prin minte. Unul foarte prostesc de altfel.

Sara: Jungkook..?

Jungkook: Da?

Sara: Acum..noi ce suntem?

Jungkook: Pai...tu ce crezi ca suntem?

Sara: Nu știu. Tu să-mi spui..

Jungkook: Eu cred ca suntem un cuplu.

Doamne. Cât de ciudat, dar plăcut suna.

Jungkook: Tu ce crezi?

Sara: Și eu cred același lucru.

Jungkook: Bun. Spune sărutându-ma pe obraz.

Ajungem în scurt timp în camera noastră și primul lucru pe care îl fac e sa ma uit la ceas. 23:56.

Sara: Cum a trecut timpul.

Jungkook: Când ești cu persoana potrivita timpul zboară. Spune în timp ce se așază în pat.
Ma pun și eu langa el făcându-ma comoda pe pieptul lui.
Stam în liniște câteva momente pana când sparg gheata.

Sara: Îmi canti ceva?

Jungkook: Să-ți cant?

Sara: Da.

Jungkook: Nu știu..nu prea ma pricep...

Sara: Haide. Sunt sigura ca te descurci.

Jungkook: Bine...dar nu promit c-o să-mi reușească.

Sara: În regula.

Sta câteva minute în liniște după care începe sa cânte.

Jungkook: Lately I've been thinkin', thinkin' 'bout what we had
I know it was hard, it was all that we knew, yeah.
Have you been drinkin', to take all the pain away?
I wish that I could give you what you, deserve
'Cause nothing could ever, ever replace you
Nothing can make me feel like you do.
You know there's no one, I can relate to
And know we won't find a love that's so true.
There's nothing like us, there's nothing like you and me
Together through the storm.
There's nothing like us, there's nothing like you and me
Together. 

Rămân fără cuvinte. Are o vice minunata și nu doar când vorbește.

Sara: Știi ca mi-ai spus ca mamei tale ii plăcea foarte mult sa cânte?

Jungkook: Da.

Sara: Ei bine, cred ca i-ai moștenit talentul. Ai o voce minunata.

Jungkook: Nu prea cred. Dar mulțumesc. Zice sarutandu-ma.

Rămânem din nou în liniște, dar de data asta nu mai spune nimeni nimic. Adorm în mai puțin de 10 minute, și dimineața când ma trezesc îl vad pe Jungkook lângă mine. Încă doarme, și e atât de adorabil. (Media)

Încă unul :)