Step Brothers

15. Veniți Cu Mine!

Ma îndepărtez de el, și încep să-mi aduc aminte cele întâmplate în baie.
Ma uit repede sub plapuma și spre fericirea mea sunt îmbrăcată. Dar dacă m-a îmbrăcat el după ce m-a violat?
Încep să-mi fac o grămadă de scenarii în cap dar parca Jungkook îmi citește gândurile.

Jungkook: Nu m-am atins de tine. Jur.

Sara: De ce te-aș crede?

Jungkook: E alegerea ta dacă o faci sau nu. Ești bine?

Nu. Am o grămadă de întrebări care nu au niciun răspuns. As vrea sa pot vorbi cu cine despre toate astea. Dar mama mi-a spus ca e mai bine sa nu știe nimeni trecutul meu. Ca să nu mă umilească nimeni. Am nevoie de ajutor! De sprijin! De oricine. Chiar dacă acel "oricine" ai putea fii chiar tu. Ajută-mă, Jungkook...

Sara: Da.

Jungkook: Bine. Ți-am făcut niște clătite. Spune luând o farfurie de pe noptiera.

Ah ce foame îmi mai e!

Sara: Nu îmi e foame.

Jungkook: Te ia vântul pe sus, si tu îmi spui ca nu îți e foame?

Dau din umeri încercând sa nu salivez. La naiba cu viata asta!

Jungkook: Sa știi ca nu plec de aici pana nu mănânci tot.

Sara: Plec eu, oricum.

Zic ridicându-ma din patul lui și vrând sa ies din camera dar își pune mana pe ușa, fiind în spatele meu. Ma întorc încet spre el, văzându-l la câțiva centimetri de mine.

Sara: J-Jungkook..

Jungkook: Shh...

Se apropie iar de mine privindu-ma în ochi. E atât de aproape de mine încât ii pot simți respirația mentolata pe buzele mele.
Îl îndepărtez repede când realizez ce tocmai era sa se întâmple și ma uit în alta parte.

***

A doua zi după ce am venit de la liceu, am luat prânzul și între timp povesteam. Defapt ei povesteam. Eu stăteam și ascultam doar, nefiind prea interesata de subiect încât sa ma implic și eu.

Hyeon: Am o propunere.

Taehyung: Ce propunere?

Hyeon: Hai sa mergem la munte o săptămână. Sa petrecem Crăciunul acolo.

Mama: Și când ar fi sa mergem?

Hyeon: Maine. Cu cât mai repede cu atât mai bine.

Mama: Bine. Spune fericita.

Taehyung: Ok. Zice la fel de fericit ca mama.

Jungkook: În regulă. Nu mai trebuie sa zic pentru ca abia aștept sa mergem.

Vad ca e liniște deplina și îmi ridic privirea din farfurie.

Sara: S-a întâmplat ceva?

Hyeon: Tu nu vrei sa mergem?

Sara: Ba da. Adică n-am nimic împotriva. Zic schițând un zâmbet.

Hyeon: În regulă. Când am văzut ca nu spui nimic am crezut ca nu vrei sa mergem.

Nu mai spun nimic doar îmi termin porția de paste, ca mai apoi sa vreau sa spăl vasele. Dar sunt oprita de Jungkook care își pune mana pe încheietura mea când vreau să-mi suflec mânecile.

Jungkook: O sa vadă Karen cicatricile. Lasă-mă pe mine. *îmi spune la ureche*

Realizez ca are dreptate și ii dau prioritate, mulțumindu-i.
Urc în camera mea și scot un geamantan mai mic de sub pat. Încep sa îndes haine în el și produse de igiena, apoi ma uit prin camera sa vad cam ce ar mai trebui să-mi pun cu mine.
Îmi rămâne privirea pe ursulețul de plus cu care dorm și ma gândesc cum naiba era sa uit de el. Îl pun și pe acesta în geamantan, sub haine ca să nu îl vadă cumva cineva din greșeala. Termin de împachetat în cam doua ore apoi fac un dus și ma îmbrac, urmând sa ies la film cu fetele.