Step Brothers

48. Îti Place, Nebuno

Sara pov.

Ma trezesc cu o durere groaznica de cap și realizez ca nu sunt într-un loc familiar.
Sunt într-o camera cu pereții plini de mizerie, mucegai și pânze de păianjeni. La pachet cu aceștia și cu tot felul de gândaci și drăcii de genul ăsta. Într-un colt al încăperii este un scaun al naibii de ciudat. Are doua curele undeva în zona de sus și doua în zona de jos. Lângă acesta este o masa însă nu vad prea bine ce e pe ea deoarece camera e luminata foarte slab de un bec care mai are foarte puțin pana să-și dea duhul.
In coltul de lângă mine e o saltea murdara și lângă un scaun normal.
Vreau sa ma ridic în picioare sa vad dacă ușa e deschisa, deși ar fi foarte slabe sansele, dar realizez ca sunt legata de mâini cu niște lanțuri.

Super. Nici ca se putea mai bine. Tresar când ușa se deschide și când vad persoana din fața mea incremenesc. Bine, se poate mai rău de atât.

Acum pun totul cap la cap. Prima data mesajul de pe peretele din camera mea, apoi ursulețul și bilețelul iar acum asta.
Toate astea au fost aranjate de tata. Nici nu pot sa cred. Dar ce naiba mai vrea de la mine? Nu i-a ajuns cât și-a bătut joc de mine și de corpul meu? Si chiar de psihicul meu?

Tata: Măi măi. Nu te așteptai sa ma vezi, așa-i?

Am doua opțiuni: Tac din gura și rămân întreaga, sau ii răspund cum știu eu mai sec și mi-o iau.

Sara: Sincer nu. Credeam ca te-au mâncat moliile deja. Spun nereușind sa tac din gura.

Vad cum se încrunta și încep sa regret ca nu ma pot abține.

Tata: Se pare ca ți-a apărut curajul de când stai cu nemernicii aia. Dar lasă că te îmblânzesc eu.

Pufnesc "amuzata" de replica lui și i-o întorc.

Sara: Singurul nemernic din toată treaba asta esti tu. Și nu o sa ma îmblânzești în niciun caz. Nu mai sunt fetița aia pe care ai abuzat-o ani la rand.

Tata: Da pai se pare ca nu ți-a ajuns distracția de atunci.

Ce vrea sa spună? Numai eu stiu în ce stadiu mi-a fost psihicul și cum ma simțeam. Dar nimeni în afara de noi doi  nu știe despre asta.
Mama habar nu are ce se întâmpla în lipsa ei..
Văzând ca nu răspund continua.

Tata: Mai nou ți-o tragi și cu destrăbălatul ăla. Ai ajuns mai rău ca o tarfa. Defapt asta și ești.

As rămâne uimita de complimentele parentale pe care mi le face dacă nu l-aș cunoaște.

Sara: Nu ai niciun drept sa ma judeci. Ți-ai bătut joc de mine doi ani la rand și tot nu ți-a ajuns. De atunci mi-e frica de orice băiat care pune mana pe mine și tresar și când aud pe cineva că-mi pronunța numele. Esti un nenorocit. Ți-ai bătut joc de propriul tău copil și nu ți-a pasat ca m-ai distrust.

Tata: Aici nu pot sa te contrazic. Dar nu regret nimic. Și n-o sa regret nici ce urmează să-ți fac.

Sara: Ce urmează să-mi faci? Pe bune? Adică nu ți-a ajuns câte mi-ai făcut pana acum? Chiar nu poți sa ma lași să-mi trăiesc nenorocita asta de viata în liniște?

Tata: Nu.

Se apropie de mine cu pași mari și când e în fața mea îmi dezleagă lanțurile de podea și ma trage pana la scaunul ăla ciudat. Chiar dacă ma impotriveam, nenorocitul ăsta e de 10 ori mai puternic decât mine. Îmi desface lanțurile de la încheieturi și înaite sa ma pot bucura de asta reușești sa ma lege cu curelele alea. Se pare ca la asta se foloseau..

Îmi prinde și picioarele și ma analizează.
Merge la întrerupătorul de lângă ușa și apasa pe el. Se aprinde un bec deasupra capului meu și reușesc astfel sa vad ce e în jurul meu.
Masa despre care spuneam are cele mai îngrozitoare și terifiante obiecte pe ea. Și încep sa cred ca tata nu m-a adus aici doar ca să ma vadă..

Tata: Ei ce spui? Îți plac noile jucării?

Ma uit la el înspăimântată și, chiar dacă n-am mari șanse, sper sa renunțe la ideile lui psihopate.

Tata: Ce-ai zice sa le încercăm?

Când pune mana pe mine și vrea sa îmi dea hanoracul jos încep sa țip la el și sa ma zbat.

Tata: Zvârcolește-te pana te saturi. De data asta nu-mi mai scapi.

Reușește sa ma dezbrace complet, în ciuda protestelor mele. M-am zbătut în tot timpul asta dar la ce bun? Curelele alea de la încheieturile și picioarele mele n-o sa se desfacă singure.

Tata: Pe care vrei să-l simți primul?

Îl implor din priviri să-mi dea drumul, pentru ca mi-am călcat destul pe orgoliu.

Tata: Pai daca nu alegi tu, o sa aleg eu.

Se uita la toate prostiile alea din plastic și alege unul de culoarea sângelui. E al naibii de mare și arata înfiorător.

Tata: As folosi un lubrifiant, dar la cât ți-ai tras-o cu ăia doi nu cred ca mai ai nevoie.

Împinge chestia aia înăuntrul meu făcându-ma sa țip din toți plămânii. Încep și sa plâng și ma rog la toți sfinții sa se termine clipa asta odata.
După cam 15 minute în care a scos-o și a băgat-o înapoi în mine o pune înapoi pe masa.

Tata: Acum pe care-l vrei?

Din nou nu spun nimic. Ia alta chestie de pe masa la fel de îngrozitoare și fără sa ma avertizeze, începe din nou ceea ce a făcut mai înaite.

Tata: Cum e? Îți place, nebuno. Spune cu un zâmbet de psihopat pe fața.

Țipam și plângeam din toți plămânii implorandu-l sa se oprească dar în zadar..

Îmi pare rău că ai citit asta. Am o imaginație bogata 🤡
Totuși sper ca va plăcut și va mulțumesc din tot sufletul pentru cei peste trei mii de ochișori și peste 300 de voturi 💞😻❤️