Step Brothers

32. Ce-ați Făcut?

Ma trezesc practic din transa când vrea să-mi dea bluza jos și îl opresc repede, ridicându-ma în șezut rușinata.

Jungkook: Ce s-a întâmplat?

Sara: Eu..nu pot face asta...imi pare rău..

Zic ridicându-ma și vrând sa merg în baie, dar reușește sa ma prindă de mana înaite ca măcar sa realizez.

Jungkook: E în regula iubito. Mie îmi pare rău. N-ar fi trebuit sa continui.

Sara: E în regula. E vina mea..

Ma îmbrățișează punându-si mâinile pe spatele meu, astfel simțindu-ma în siguranta.

Jungkook: Nu-i vina ta.

Sara: Ba e..

Jungkook: Ba nu e. Bine? Hai sa uitam de tot ce s-a întâmplat, ok?

Dau aprobator din cap, iar acesta nu mai sta pe gânduri ca ma ia în brate stil mireasa și ma așază încet în pat. Se pune peste mine începand iar sa ma sărute. De data asta însă, se da jos de pe mine când rupem sărutul și ma așază pe pieptul lui.

Jungkook: Noapte bună iubito.

Sara: Noapte bună Kook.

Sta cateva clipe în liniște apoi îmi spune:

Jungkook: Cum mi-ai spus?

Sara: Kook..? Am spus ceva greșit?

Jungkook: Nu, nici vorba. Ma bucur ca  ai reținut. Spune sărutându-ma pe frunte.

Zâmbesc cu toate ca știu ca nu ma vede, apoi ma fac comoda și îmi închid ochii, adormind.

Next day

A doua zi după ce am luat micul dejun, am mers la aeroport și am așteptat sa plecam înapoi spre Seul.
Când am ajuns, am fost întâmpinați de părinții noștri și de Tae iar primul lucru pe care l-a făcut mama a fost sa ma pună sa probez rochia ca s-o vadă.

Sara: Dar mama, poți s-o vezi și fără sa ma îmbrac cu ea. Ma plâng eu în timp ce scot rochia și i-o arat.

Mama: Nu-i tot una când o vad pe tine. Haide.

Spune făcându-mi semn spre scări.

Oftez după care mormăi ceva și urc sus. Întru în camera mea și ma îmbrac repede cu rochia. Ma uit în oglinda în timp ce o aranjez puțin pe mine, apoi deschid ușa și pasesc pe hol pana ajung în capul scărilor. Cobor scările cu grija ca să nu-mi rup gatul, pentru ca rochia era lunga. Dacă as purta tocuri ar fi perfect. Dar problema e ca îmi rup picioarele pe ele.
Vai de capul meu.

La capătul scărilor ii vad pe mama și Hyeon analizându-ma zâmbind pana la urechi, pe Tae holbandu-se la mine și pe Jungkook care îmi zâmbește încurajator.

Mama: Cât de frumoasa ești. Spune și mai are puțin pana să-i dea lacrimile.

Sara: Mulțumesc.

Mama: Sigur o sa fii în centrul atenție pe acolo. Mai ceva decât noi. Ii spune ultima propoziție lui Hyeon care începe sa se amuze.

Sara: Sper ca nu. Zic mai mult pentru mine.

Mama: Bun. Acum ca aveți toate rochii, săptămâna viitoare mergem sa vedem ce pantofi găsim. Ah la naiba. Dacă tot ați fost în Busan ai fi putut să-ți iei de acolo.

Sara: Nu-ți face griji mama. Și în Seoul sunt o grămadă de pantofi.

Mama: Ai dreptate.  Du-te schimbă-te și vino sa mâncăm.

Dau aprobator din cap și urc scările. Întru înapoi în camera mea și îmi dau rochia jos, luându-mi o pereche de pantaloni de trening pe mine și un hanorac.
Cobor în bucătărie unde mama punea ultimele farfurii pe masa și ne așezăm toți la masa. În timp ce mâncam, mama continua sa îmi spune ce mai avem de cumpărat.

Mama: Deci rochii aveți, pantofi trebuie sa mergem săptămâna viitoare sa vedem ce găsim, spune după care urmează un moment de liniște, oh trebuie sa va uitați pe net sa vedeți ce machiaj și coafura vreți sa va faceți. Mai trebuie sa dam comanda pentru verighete, sa închiriem o sala, sa vorbim la primărie. Sunt încă atâtea de făcut! Cum am putut uita?

Sara: Liniștește-te mama. Mai ai o grămadă de timp pentru astea. Pana în septembrie mai sunt noua luni. Ai tot timpul din lume. Și chiar nu înțeleg de ce te-ai grăbit asa și cu cumpăratul rochiilor..

Mama: Pentru ca trebuie sa le luam pe toate din timp. Nu sa ne trezim în ultima săptămână ca una nu are rochie, alta nu are pantofi și asa mai departe.

Hyeon: Sara are dreptate draga. Avem timp pentru toate. Nu te mai stresa.

Mama oftează, apoi continuam sa mâncăm în liniște. Pana când aceasta sparge din nou gheața.

Mama: Oh, și sa nu uitam de accesorii.

Îmi dau o palma mintal peste fața si continui să-mi vad de farfurie. Tresar când simt o mana pe piciorul meu și ma întorc repede sa vad cine e. Un Jungkook relaxat sta lângă mine și își mănâncă pastele liniștit în timp ce îmi mângâie coapsa.

Încerc sa ii îndepărtez mana subtil dar îmi arunca o privire urata, asa ca n-am decât să-l las să-și țină mana acolo.

Vad ca mama se uita insistent la mine și când s-o întreb ce s-a întâmplat spune:

Mama: Ce-ați făcut?

Sara: Ce-am făcut..? Spun nedumerita.

Mama: Ce ai pe gat? Spune încruntata.

La naiba Jungkook! A trebuit tu sa te prostești aseară!

Sara: Ce am? Spun prefăcându-ma ca habar n-am despre ce vorbește.

Mama: Nu te-ai văzut în oglinda?

Sara: Nu mama.

Mama: Du-te în baie și uită-te. Apoi lămurește-mă și pe mine.

Ma ridic de la masa panicata și merg în baia de la etaj. Întru în baie val-vârtej și ma opresc abia în fața oglinzii.

Am câteva semne roșii și violet pe gat. (media) Cum naiba o scot la capăt?!

Ma agit de colo colo pana găsesc o soluție și apoi cobor înapoi.

Mama: Ai văzut ce ai pe gat?

Sara: Da. Când urcam scările la hotel m-am împiedicat de una și am căzut.

Mama: Aha. Și de ce nu mi-ai spus?