Step Brothers

18. Poate Sa Stea Cu Mine

Sara: Nu.

Jungkook: În regula.

Își deschide telefonul si cauta ceva pe el. Încerc sa nu par interesata, dar gândul ca poate în momentul asta vorbește cu unul dintre băieți despre faptul ca sunt în poala lui, ma macină. Poate rad pe seama mea. Pentru faptul ca vreau putina afecțiune.

Jungkook: Cautam sa vad cât mai avem pana la cabana. *spune parca citindu-mi gândurile și îmi arata ecranul telefonului pe care era GPS-ul. *

Sara: Nu-s interesata.

Jungkook: Doar îngândurată.

Nu mai zic nimic și nu pentru ca nu vreau, ci pentru ca nu știam ce.

***

Pe la sase jumate când s-a trezit Hyeon, ieșim din masina toți trei, lăsându-l pe Tae și mama sa doarmă.
Între mașina noastră și a părinților lui Jimin erau doua bănci de-o parte și de alta a unei mese. Erau din pietre parca, și când am vrut sa ma așez pe ea am tresărit și m-am ridicat. Era rece ca gheața.
In scurt timp apare tatăl Lisei și mama lui Jimin. Hyeon discuta cu ei despre cât mai avem de mers și pe unde s-o ia, și din câte am înțeles mai avem cam o ora pana acolo.

Jungkook: Ți-e frig?

Sara: Un pic. Dar vreau sa iau aer. Oricum imediat merg înapoi în mașină.

Zic uitându-ma împrejur și văzând doar pustietate și drumul la cam 50 de metri.
Tresar când Jungkook își pune mâinile peste ale mele, având o pătura care ne acoperea pe amândoi.

Jungkook: E mai bine?

Dau aprobator din cap, dar nu stau mai mult de cinci minute în bratele lui ca plec în mașină. Eram prea incordata.
Ma pun înapoi în mijloc și îmi deschid telefonul, punându-mi căștile și ascultând muzica.

***

Cam pe la șapte am pornit din nou la drum, si deja a început sa ningă. Defapt acum am observat eu, ca de nins cred ca ninge de mai bine de doua ore pentru ca e un strat generos de zăpadă, atât pe drum, cât și pe borduri.
Într-un final ajungem în vârful muntelui, și parcam mașinile. Pădurea de brazi era la cam 200 de metri de cabana, iar pârtia era în direcția opusa pădurii.
Îmi iau geamantanul și îi urmez pe ceilalți pana înăuntru.
Acolo era o tânără pana în 25 de ani care stătea pe canapea așteptând parca pe cineva.

Ea: Buna ziua. Voi trebuie sa fiți cei care au închiriat cabana, este?

Hyeon: Da, noi suntem.

Ea: Bun. Aveți aici cheile, iar camerele sunt exact cum ați stabiliți. Opt la număr.

Hyeon: Bine. Mulțumesc.

Ea: O zi buna și sărbători fericite.

Hyeon: Mulțumim, asemenea.

După ce tânăra își ia ghetele și geaca și pleacă iar Hyeon se întoarce spre noi.

Hyeon: Avem opt camere. Cum ne organizam?

Mama: Câte doi, trei într-o camera. Nu?

Mama Lisei: Asa ar fi cel mai bine. Nu ați făcut vreo lista? Măcar în mare sa vedem ce și cum.

Mama: Ba da. Sper c-o mai am la mine. *spune căutând în geanta.* Uite-o!

Tatăl lui Jimin: Super. Măcar asa nu mai pierdem vremea. *spune ușurat.*

După ce ne lăsăm bagajele pe hol ne descălțam și ne așezam pe canapea și pe fotoliile ce erau lângă șemineu.

Mama: Deci avem asa: Noi sase stam câte doi. *le spune celorlalți părinți*, apoi pe copii i-am împărțit cam asa: Lisa cu Jennie, Jisoo cu Rose, apoi Tae, Jimin și Yoongi, după care Namjoon, Jin și Hoseok. Jungkook o sa aibe se pare camera separat. *spune uitându-se peste lista. *

Sara: Și eu?

Mama: Oh vai. Am uitat de tine. Spune făcându-i pe ceilalți sa rada.

Arunca o privire peste lista încruntată.

Jungkook: Poate sta cu mine.

Mama: Oh. Perfect atunci. Are careva vreo problema? Sa pot sa schimb atunci.

Mama lui Jimin: E totul în regula draga Karen. Nu te mai stresa. Suntem toți bine asa, nu e nevoie sa ne învârtim aiurea.

Vorbește în numele tău. Eu sunt blocata cu Jungkook în aceeași camera o săptămână întreaga.
Ma uit spre fete, și le rog din priviri sa ma ajute.

Lisa: Dar de ce sa stea Sara cu Jungkook? Poate sa stea cu noi. Sau cu Jisoo și Rose. De ce cu-

Mama Lisei: Lisa. Te rog frumos. De ce sa va îngrămădiți într-o camera când Jungkook și asa e singur? Nu o mai deruta pe Karen.

Lisa: Dar mama-

Mama Lisei: Gata Lisa.

Aceasta doar își da ochii peste cap, apoi ma privește cu părere de rău. Oftez și ii fac semn s-o lase balta.

Sara: Ai scris pe lista aia și care a cui camera e? Spun ironica.

Mama: Nu. Dar dacă-

Sara:Nu-i nevoie. Ma descurc.

Spun ridicându-ma de pe canapea, mergând pe hol de unde îmi iau bagajul și îl târăsc după mine pana la scări, unde îl iau pe sus. Ajung la etajul unu și arunc o privire pe hol. Erau cinci camere. În primele doua era un pat matrimonial, asa ca ies imediat de acolo. A treia era baia.
La naiba. Și celelalte doua aveau tot pat de doua persoane.
Imi dau ochii peste cap și urc la etajul doi unde din nou erau cinci uși. Una dintre ele fiind baia. Celelalte patru, care erau doua pe o parte și doua pe cealaltă aveau ușile puțin diferite. Semn ca sunt dormitoare. Înghit în sec și deschid prima ușa. Avea tot pat matrimonial, asa ca ies și întru în a doua. Procedez la fel și cu a treia și înainte sa întru în ultima trang adânc aer în piept.
Apăs încet pe clanță, fiindu-mi frica de ce se afla pe cealaltă parte a ușii. Când vad ca e tot un pat de doua persoane ma dau cu capul de primul perete.

Sara: La naiba, cine ma blestemat în halul asta?! Țip fără să-mi dau seama, cu voce tare.

Jungkook: Măcar are o priveliște frumoasa.

Trear când îl aud și apoi îmi ridic privirea de pe perete și îl vad proțapit în pragul ușii.

Arunc o privire prin camera și ochii îmi rămân ațintiți pe pădurea de brazi ce se vedea superb de aici.

( Imaginați-vă ca este undeva la etaj 😅)