Amatorul De Cărți (BoyxBoy)

1.𖤐

   Este joi seara, un bărbat misterios îmbrăcat la costum se plimba prin centrul Madridului cu o geanta la subțioara. Acesta avea mersul grăbit și pasul iute. Sub lumina slaba bărbatul misterios cotește pe o străduță îngustă. Acesta merge timp de 2 minute pe stradă luminată doar de luna de deasupra capului apoi intră într-un magazin vechi de pe colț.

Bărbatul misterios întra în magazin asigurându-se ca nu este văzut de nimeni. Acest magazin era un anticariat mic și vechi. Intrând în magazin bărbatul își trece mână peste câteva cărți și merge la tejghea unde era un bătrân. Bătrânul stătea aplecat peste tejghea, dormind cu ochelari pe nas și o carte sub el.

Bărbatul cu geanta în mână bate ușor în tejghea, iar bătrânul care dormea, se trezește buimac. Acesta își fixează ochelari pe nas și se uita chiorâș la cel din fața lui.

— Doamne, Victor! Vrei să mă ai pe conștiință?

— Dacă aș avea una... mormăie Victor cu jumătate de gură

— Desigur, Victor de Lorensis nu are conștiință. Am uitat, poftim cheia și cară-te de aici, puștiule.

— Mulțumesc.

Bătrânul îi înmână cheia și se îndreaptă la ușa de la intrare ca să o încuie. Victor își învârte cheia pe deget și deschide ușa de lângă tejghea. Urca cele doua etaje grăbit. Ajunge în fața ușii numărul 5 și bagă cheia în broască.

Scoate cheia și o așează pe măsuța din  hol. Își dă paltonul și ghetele jos și le pune la locul lor. Apartamentul lui Victor nu era cine știe ce. Era compus dintr-un hol mic, o bucătărie, o baie și atelierul lui. Acesta era un fel de dormitor cu pat, canapea, masa de lucru și bibliotecă.

Acesta merge de-a lungul holului și intră în camera de zi. Se duce la birou și își scoate din geantă câteva copii după carte veche intitulă "Evanghelia lui Iuda". Acesta trece repede printre pagini analizandu-le rapid pe fiecare în parte. Le pune în ordine crescătoare și le capsează la un colț.

Lasă foile pe masă și își masează tâmplele. Era sa dau de dracu pentru cacaturile astea. Măcar iau bani...

Face câțiva pași prin cameră și se uită la ceasul de pe perete. 23:19.

Se duce la bucătărie și își scoate o caserola cu niște piept de pui cu ceva verdeață. N-am de gând sa mănânc căcatul ăsta. Face o pirueta și golește conținutul caserolei în coșul de gunoi de sub chiuvetă. Lasă recipientul pe masă și merge la biroul lui pe care avea geanta. Bagă mâna în geantă și scoate portofelul. Mai avea 20 de euro. Fie păstrez bani în portofel și ma culc flămând fie îmi cheltui ultimi 20 de euro.

Strânge bani în pumn și își ia paltonul pe el. Ia cheia în mână și iese pe ușă , coboară scările lent și deschide ușa care dă în magazin. Când se uita spre tejghea îl vede pe Martin exact cum era când a venit. Dormind. Se duce în fața lui și tușește zgomotos.

—Știi, Martin, dacă te va jefui cineva, la mine sa nu vi.

— Off, iar am adormit? zice bătrânul adormit

— Nu știu... așa ai făcut?! spune Victor luându-l la mișto

— Nu e bine sa te comporți așa cu bătrânii, Victor. În fine, ce făceai aici?
Am uitat sa iți dau ceva?

— Nu.. am ieșit să îmi iau ceva de mâncare.

— Știi... fac cea mai buna tocăniță de mazăre. Dacă mă ajuți să închid iți dau o porție. Dacă vrei bineînțeles...

Doar nu mi-o pune otrava în mâncare.

— Bine.. dă-mi cheia de la ușa de la intrare.

Martin cu încetinitorul se întoarce și ia din cui cheile ruginite de la intrare. Victor le ia și încuie ușa micului anticariat. Lângă tejghea îl aștepta bătrânul cu o beretă franțuzească trasă pe cap.

— Mergem? întreabă bătrânul

Tânărul doar dădu din cap la întrebare și îi deschise ușa pe care mai devreme intrase, bătrânului. Victor stinge în urma lui becul și urcă scările pana la etajul 1 , în urma lui Martin.

Acesta își deschide ușa casei lăsându-l pe Victor sa intre.

—Pune-ți încălțările acolo, zice și arata cu degetul spre un dulăpior

— Știi, Martin, mă cam grăbesc, poți sa îmi pui la pachet?

Victor nu se simțea în largul lui la altcineva în casă. Se simțea neliniștit.

Casa lui Martin nu era mai mare ca cea de deasupra. Dar niciunul dintre apartamente nu erau mari. Clădirea aceasta era mai mult un colț de clădire deci apartamentele nu aveau mai mult de 50 de mp.

— Haide, Vic. Suntem prieteni vechi, tot nu te simți în siguranță cu mine?

Martin era un vechi prieten de familie al tatălui său. Victor îl cunoștea pe Martin de când se cunoștea pe sine. În fiecare sfârșit de săptămână, Martin venea la o cina de afaceri.

— Prefer sa mănânc singur... zice politicos Victor, zâmbind

— Cum dorești..., poftim, păstrează caserola.

— Mulțumesc! Seara frumoasă, Martin!

Victor ia caserola, se încalță și iese rapid pe ușă.

Acesta mai urca un etaj și intră și bucătărie unde mănâncă în liniște. Face un duș rapid și se pune la somn.

             Mâine e o zi mare!

Data publicării: 15 ianuarie 2023.