30. ⛧

171 15 2
                                    

- Ajută-mă cu asta, te rog, strig și după apuc de marginea canapelei.

- O secundă, zice și apucă de partea cealaltă.

Încercăm să o ridicăm în același timp dar mă apucă o durere de spate gravă și o las jos.

- Dă-i drumul, Vic.

Mă pun cu fundul pe brațul acesteia și mă las pe spate în ea.

- Ți-am spus că trebuia să angajăm pe cineva dar tu nimic. Eu vreau să o fac de unul singur, îmi imită vocea. Acum ne rupem spatele, sigur nu vrei să sun pe cineva??

- Nu, dacă vrei, lasă-mă doar pe mine, le mut eu.

Se lasă deasupra mea, strecurându-și un genuchi între picioarele mele.

- Tu cu ce armată, iubitule? Își trece nasul peste linia maxilarului meu.

- Nu-ți mai bate joc de mine, mă plâng.

- Nu vrei să facem o mică pauză? Îmi ridică tricoul și degetele îi alunecă pe pielea mea.

- Nup, avem de lucru, dă-te jos de pe mine și hai să mai încercăm odată.

- Ești sigur? Mie nu mi se pare că canapeaua asta e prea rezistentă. Dacă nu e bună? Ar trebui să o încercăm înainte să o desigilăm.

- Sunt foarte sigur.

- Okey atunci, ridică din umeri și se dă jos de pe mine.

Mă rostogolesc jos și mă uit prin cameră. E devreme dar nu cred că terminăm până diseară.

- O să sun pe cineva.

- Nu suni pe nimeni, încerc să îi iau telefonul din mâna dar îl ridică încât să nu pot ajunge la el.

- Tu realizezi că nu vom reuși nici nenorocirea asta să o punem cum vrei?

- Dar încă nu știu cum vreau...

- Și mai mișto, pufnește ironic.

- Taci și hai să mai încercăm odată.

Încercăm din nou iar de data asta, reușim să o așezăm într-un loc unde stă mai bine.

- Ce ziceai că vrei pe partea aia?

- Șemineul, e într-una dintre cutiile de acolo.

Se apropie de cutiile care umplu tot holul și se strâmbă.

- Am și eu o curiozitate; cum pizda mă-sii montezi tu acest șemineu? Face o față serioasă la mine.

- Nu e mare brânză, e doar un ecran.

- Nu e doar un ecran, trebuie montat. Eu sun la ăia de la site.

- Bine, sună.

Formează numărul și îmi ciufulește părul.

- Știu că ai avut intenții bune dar ne trebuie ajutor.

Plec de lângă el supărat și merg în dormitor.

- Spune-le să vină mai mulți, eu renunț.

****

Mă las pe spate în pat și fac un înger de zăpadă. Totul arată perfect.

- Te bucuri singur de pat?

- Asta a sunat cam ciudat, să știi.

- De ce? Hai să ne bucurăm împreună.

Se urcă în pat și se poziționează deasupra mea, fixându-mă cu ochii săi negri. Fără să își ia privirea de pe mine își bagă mâna în pantaloni mei.

- Vic... nu.

- De ce nu?

- În casă noastră sunt 10 oameni care ne-ar putea auzi din moment în moment.

- Nu-mi prea pasă.

Degetele sale mă cuprind și începe să își miște mâna. Buzele sale freamătă peste ale mele, prinzându-mi fiecare geamăt.

Un sunet ca un ciocănit se aude și rup sărutul. Vic nici nu se sinchisește să se oprească. Așteptăm în liniște până când se aude iar bătaia în ușă.

- Cine e? Zic încercând să-mi maschez plăcerea din voce.

- Sunt eu, șefule. Domnu' Victor e aici? Avem nevoie de niște... alea. Unde să le așezăm.

- Venim acum, țip și îmi întorc atenția spre el.

- Și tocmai devenea interesant, își scoate mâna din pantaloni mei. Mă întorc imediat.

- Vin și eu, sar din pat după el.

- Nu poți veni cu mine...așa. Stai aici.

- Așa cum? Îmi pun palmele în șold.

- Erect, iubitule, se cam vede.

- Atunci o să stau aici până te întorci, sunt obosit.

****

Împachetez cele câteva haine pe care am reușit să le scot, în liniște. Victor m-a rugat să îi împachetez și lui hainele cât vorbește cu tatăl său. O să-mi ia o veșnicie să pun toate cărțile în cutii și apoi pe raft acasă.

Sper că vorbesc despre întoarcerea mamei sale, acum că aproape ne-am mutat.

Mai avem decât să eliberăm camera asta. Caut prin încăpere telefonul lui Victor și îl găsesc. Intru în agendă și găsesc rapid numărul lui Cash. Îl apelez și îi spun să vină la mine în cameră. Îl arunc pe pat și iau o cutie, aducând de câteva cărți. Cash bate la ușă și îi dau acceptul să intre.

- Domnul Victor m-a chemat, este aici?

- Eu te-am chemat. Mă poți ajuta? Nu cred că termin singur.

- Desigur, de unde...?

- Ia de acolo o cutie.

Treaba cu Cash merge mult mai repede. Echipa perfectă. La câteva minute apare și Victor care pare cam surprins să îl vadă aici.

- Am fost chemat să ajut, încearcă să explice Cash.

- Ah, acum pot să ajut și eu. Cât mai aveți? Mă întreabă.

- Mai e raftul de sus și câteva haine, aproape am terminat.

Victor sigilează cutiile iar eu înghesui fără să mai am destulă răbdare, restul.

- Mulțumesc, Cash. Ai putea să suni la o firmă de mutări? Sunt prea multe chiar și pentru două mașini.

- Imediat, acesta se face nevăzut pe ușă.

Mă întorc spre Victor, zâmbindu-i.

- Ce ai rezolvat cu tatăl tău?

- Mâine se duce la mama, o duce la un control iar dacă totul merge bine o aduce acasă.

- Ce bine, îi sărut obrazul. Totul e perfect.

- Știu, te iubesc.

- Și eu te iubesc, Vic.

Îi cuprind buzele într-un sărut dulce, prinzându-mi mâinile de gâtul său.

SFÂRȘIT.



Amatorul De Cărți (BoyxBoy)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum