Amatorul De Cărți (BoyxBoy)

26. ⛧

Îi admir fața din profil în timp ce doarme. Nu am putut să adorm lângă el chiar dacă sunt rupt, cum pun capul pe pernă, somnul dispare. Cred că e trecut de ora 12 noaptea.

Iubesc să dorm în brațele sale dar înainte să adorm mi-a răsărit un gând ce nu-mi dă pace; cum de a venit el aici dacă nu e bine?

Nu am apucat să-l întreb cum se simte. Am fost puțin ocupați.

Cum de nu mi-a trecut prin cap?

Dacă l-am epuizat prea tare? Deși după statul în ploaie ce ar putea fii mai rău? Nu vreau sa fie bolnav din cauza mea.

Mă ridic din pat și mă duc la bucătărie cu gândul de a-mi face un ceai. Pregătesc apa și mă pun cu fundul pe blatul de bucătărie. Caut deasupra capului meu plicuri de ceai și găsesc cu aromă de fructe de pădure.

Simt mirosul lor și îmi dau capul pe spate. Ador ceaiul, mai ales cu miere. Îmi revin din transă și îmi întorc capul spre fereastră.

După atâtea ore tot plouă. Îmi place vremea asta dar deja devine enervant. Mi-ar fi plăcut să fie vreme mai plăcută, aș fii mers cu Vic la un picnic într-o poiană ceva.

În comparație cu acum câteva luni sunt uimit de gândurile mele. M-am schimbat foarte mult în bine. Dacă nu mă întâlneam cu el cel mai probabil acum eram mort de beat pe undeva loc infect. M-am maturizat destul de mult în astea câteva luni.

Aud apa cum șuieră și sar ca ars de pe blat. Pun apa peste plic și adaug o lingurița mare de miere. Mă pun înapoi în locul meu și sorb din lichidul fierbinte.

- Nu ai somn, iubitule? Îi aud vocea în liniște și mai că scăp ceașca pe mine.

- Băga-mi-aș, tu vrei să mă omori? Ceașca asta putea să-mi ia pielea de pe mine, șuier și o pun jos.

- Scuze, iubitule, nu am vrut să te speri. De ce nu dormi?

Se apropie de mine și intră între picioarele mele, punându-și mâinile calde pe coapsele mele.

- Nu știu, nu pot. Tu de ce te-ai trezit? Îl întreb încet în timp ce îmi mângâie pielea gingaș.

- Ți-am simțit lipsa în pat, zice tandru.

- Îmi pare rău că lipsa mea te-a trezit, spun sincer.

- Ce te macină, Nick? Simt că ești tensionat, nu te ascunde. Nu ți-a plăcut așa-zisa mea surpriză?

- Ba da, dar... trag o gură de aer adâncă, pot să te întreb ceva dar să nu te activezi?

- Să mă activez? Repetă amuzat. Nu știu ce înseamnă asta dar... întreabă-mă.

- Ești bolnav? Zic încercând să-i surprind orice reacție de pe chip.

- Ce?! Întreabă de parcă nu ar fi auzit.

- Ai auzit din prima, nu fă pe prostul.

- Ideea asta de unde? Întreabă iar mâinile îi urcă pe corpul meu.

- Nu te activezi deloc, nici acum, nici mai târziu, altfel o să mă superi.

- Nu mă activez, doar... spune.

- M-a sunat Amelie și mi-a spus că nu te-ai simțit bine. Tu nu m-ai sunat aproape două zile, îți dai seama ce îngrijorat am fost?

- Nu sunt bolnav, mă minte instant.

Știu că mă minte deoarece evită contactul vizual când îmi vorbește.

- Tu, ridic degetul amenințător spre el, mă minți! Eu credeam ca ne spunem totul, Vic, iubitule.