Amatorul De Cărți (BoyxBoy)

25. 𖤐

Nick pov:

Îmi ciufulesc părul cu un prosop portocaliu neon. Am început să stau mai mult pe aici decât pe acasă. Adevărul este că îmi și place locul. Nu îmi place, îl ador. Câteodată am și o companie plăcută. Chiar dacă e bătrân, Martin știe să gătească destul de bine și are și niște poveștii destul de captivante.

Stau destul de mult pe aici. Mă duc la tata acasă doar de complezență.

Chiar dacă ieri am fost sunat de Amelie, care oricum, m-a cam speriat cu apelul ei când mi-a spus că Vic nu s-a simțit bine zilele astea și că ar fii mai bine să nu mai vină, eu tot sunt aici. Nu am înțeles foarte bine la ce s-a referit, pentru că, după spusele ei, nici dânsei nu i-a spus Victor mai nimic. Nu aș fii crezut-o dacă iubitul meu se sinchisea să mă sune. Nu am mai vorbit de 2 zile, aproape.

Sunt puțin dezamăgit de faptul că nu mai vine și oricât de mult mi-ar fii plăcut să-l văd, dacă ceea ce a spus dânsa e adevărat, e mai bine că el să stea acasă.

Ar fii fost mai mult ca perfect să ne petrecem doar noi doi câteva zile, aici.

Îmi pun pe TV un clip pe care, Victor l-a catalogat drept ciudat și mă duc la bucătărie de unde iau un pachet de biscuiți sărați și niște covrigi lângă o doză de cola.

Am renunțat la bere, fie ea și fără alcool.

Nu e bună.

Le arunc în mijlocul patului și scanez biblioteca de o carte pe care să n-o fii citit. De când suntem împreună, am început să citesc mai mult, având în vedere că înainte nu o făceam deloc.

Majoritatea de aici sunt deja citite iar cealaltă majoritate, nu au un titlu destul de atrăgătoar pentru mine, așa că îmi iau un tricou pe mine și cobor jos pentru o carte nouă. Nu mă sinchisesc să îmi iau și pantaloni deoarece tricoul îmi este destul de lung și magazinul e închis, Martin dormind cel mai probabil.

Ies tiptil pe ușă și ajung în liniște jos. Privirea îmi alunecă peste mai multe titluri dar nu sunt hotărât. Stau pe gânduri mai mult timp până când îmi aleg o carte atrăgătoare și o răsfoiesc puțin.

O mie și ceva de pagini?!

Uff, maximul meu e de 600. Nu mă aventurez așa de departe, încă. Îmi aleg alta cu mai puține pagini și mă întorc în confortul patului nostru. Îmi schimb clipul într-o melodie de a mea preferată și selectez să cânte pe repet.

***

După vro 60 de pagini din care nu am reținut nici măcar numele personajelor, telefonul începe a-mi vibra.

Jur că dacă iar mă disperă Logan cu tâmpenia ăia de... oh, e Vic.

Era și timpul, având în vedere că nu a mai dat un afurisit de semn de viață de... o eternitate.

Îmi pun un biscuit în loc de semn de carte și îi răspund:

- Ce faci? Se aude vocea sa înfundată iar pe fundal, ceva ce creierul meu nu poate să deslușească.

- În pat, ascultam muzică, tu? De ce nu m-ai sunat? Îl trag la răspundere.