Amatorul De Cărți (BoyxBoy)

24. ⛧

- Îți place cum am amenajat aici? Mă întreabă întorcând camera telefonului.

Îmi dau seama că și-a adus câteva lucruri în locul nostru. Văd că locul a prins viață. Observ câteva plante noi și ceva video ciudat pus pe televizor.

- Ai adus pe cineva acolo? Îl întreb când văd câteva sticle de bere.

- Nu, îmi răspunde prompt. Nu aș face asta niciodată. Chiar dacă doar băieții știu de locul ăsta, nu i-aș fii adus aici.

- Înțeleg, sunt bucuros de asta. Am o veste care... o să-ți placă.

- Sunt nerăbdător să o aud. Zice și se concentrează total pe mine.

- Mai știi că săptămâna trecută mi-am găsit o asistentă? Îl întreb entuziasmat.

- Mhm. Ce e cu ea?

- Păi... a început să se priceapă la treaba asta și, de vineri seara până marți vin la Madrid și sunt numai al tău.

Chipul i se luminează și începe a sări prin cameră de fericire.

- Staaai, e pe bune? Întreabă reticent.

- Nu aș putea glumi cu asta, iubitule.

Se uită la mine cu ochi de cățeluș și îmi zice:

- Ești al dracului de simpatic. Te iubesc atât de mult...

- Și eu. De abia aștept să te văd.

Mai vorbim câteva minute despre ce o să facem când ne vedem și din păcate suntem întrerupți de bătăile în ușă ale lu taică-so.

Acum știe să bată la ușă...

Sunt totuși dezamăgit de faptul că nu mă voi duce singur. Am cam uitat să îi spun asta. Amelie și Cash mă vor însoți. Tot trebuie să îl conving pe tata să aprobe și el cumpărarea unei mașini pe numele firmei.

Păcat că nu am eu 51% din acțiuni...

Ma ridic de la birou și cobor până la etajul inferior pentru a vorbi cu tata. Bat la ușă și intru fără să îmi dea acceptul.

- Gata ziua de muncă, tată? Mă asez pe un scaun.

Pare puțin iritat de faptul că am intrat nepoftit. Pleoscăie zgomotos din buze și se lasă în scaun.

- Ce vrei, Victor? Uni oameni mai au și treabă, nu ca tine.

- Mă jignești, sincer.

Se citește iritarea în ochii săi.

Ce-mi place să-l enervez.

- Nu ai venit aici doar ca să mă întrebi ce fac, deci ce doriți?

- Nu îmi doresc nimic, momentan. Am venit să te informez. Acum tu alegi, vestea care nu o să-ți placă, său cea pe care o să o detești?

- Cea care nu o să-mi placă. Uimește-mă, te rog!

- De vineri până marți sunt plecat la Madrid. Să nu mă deranjezi.

- Nu am nimic cu asta, dar nu e ca și cum ar fii decizia mea. Acum cea pe care o să o detest.

Nu știu cum îi v-a pica asta, sau care va fii reacția sa. Sper doar să nu facă urât.

- Săptămâna asta sau cea care vine mă voi duce să o văd pe mama.

La auzul acestora, rămâne șocat. Se uită la mine urât. Dacă privirile ar omorî, eu aș fii mort. Își dezlipește privirea de pe mine și se uită pe geam.