5. 𖤐

447 22 2
                                    

Luni:

În prima zi a săptămânii cei doi au stat împreună și s-au cunoscut mai bine. Victor știa ca nu e bine sa încalce regulile pe care Torres i le-a impus, dar pana la urma ce avea sa îi facă? Sa îl distrugă? Sa îl omoare?

Lui Victor de Lorensis nu îi era frica de moarte.

Nick i-a zis cam totul despre el, însă Victor era cam reticent.

Nick i-a spus cum la înmormântarea mamei lui, Torres a venit ca un mafiot îmbrăcat în negru și i-a adus flori.

— Nu a avut pic de rușine sa apară aa ca o umbră. spuse Nick derulând momentele în cap.

Acesta îi mai spuse și că Leo îl luase mai mult cu forța din vechea lui casă. Când Nick refuzase, Torres a scos un contract care arată că Nick e încă minor și că nu poate se poate întreține singur.

— După ce am împlinit 18 ani , așa-zisul meu tată m-a pus să aleg. Fie stăteam la el și aveam viața asigurată, fie plecam și făceam... absolut nimic. Bineînțeles am ales sa stau aici, nu mai am pe nimeni. Dar tu? Ți-am zis atâtea despre mine dar tu nu mi-ai zis nimic...

În acel moment Victor a rămas tăcut. Încercând să își calculeze următoarea mișcare. A decis să îi ofere puștiului câteva informații despre el.

 Nu știu ce ai vrea să auzi dar, o să-ți spun ce vreau eu să auzi. M-am născut și am copilărit în San Sebastían. Părinți mei sunt separați dar se înțeleg destul de bine. Stai să mă gândesc... am plecat la 19 ani de acasă pentru că tata voia să îi conduc afacerea. Știe unde sunt dar nu ne contactam unul pe altul.

— Câți ani ai?

— 24. Deși pentru ani pe care îi am iau niște decizii...

— La ce decizii te referi? Ai făcut 'rele' la viața ta?

— Cum adică la ce refer? Doar uită-te din perspectiva mea. Stau într-o casa străină, de vorba cu un puști când tatăl lui mi-a zis clar să nu o fac...

 Hai că nu e așa rău...

Marți:

In această zi Torres a fost acasă, deși el a zis că toată săptămâna va lipsi. Nick și Victor nu au vorbit foarte multe deoarece nu puteau trece de ochii lui Leo.

Victor l-a pus la curent pe Torres cu cea ce urma sa facă, excluzând-ul pe Nick din plan. Acesta a rămas pasiv răspunzând doar.

— Ți-am spus că eu vreau doar cărțile. Nu mă interesează metodele sau detaliile. Și nu uita de reguli!

În seara aceea, aproape de miezul nopții, Nick s-a strecurat în dormitorul lui Victor și l-a întrebat cum au rămas lucrurile.

— Eu i-am turnat gogoșile tatei, tu ce ai făcut?

 Deci....spune Vic trăgând o gură de aer adâncă. Eu plec la ora 7 de aici, dau pe la mine  îmi mai iau câte ceva iar tu poți să pleci la 10 jumătate. Avionul decolează la 12. O să îți dau o adresă unde ne întâlnim. Să nu îți iei multe lucruri. Haine negre în special. O să stăm la un hotel 2 nopți. Ajungem acolo pe la ora 16 deci următoarea zi acționăm. Dacă luam cartea repede, putem face și pe turiștii.

— Wow. Ce plan! Te pricepi. Și cu celelalte lucruri? Materiale, chestii de jafuri?

 Chestii de jafuri?! Noi nu jefuim... noi doar împrumutăm. Și lucrurile sunt deja asigurate. Spune Vic și îi face cu ochiul.

Oh shit, acum eu flirtez. gândi rapid Victor și în camera se făcu o liniște jenantă.

— Okey... eu plec. Noapte bună, ne vedem mâine!

 Noapte bună!

Miercuri:

Alarma sună la ora 6 jumătate. Victor se trezește somnoros și merge la baie unde se spală pe dinți și pe față.

   Nu am cum să dau greși azi.

Acesta se îmbracă și își pune geanta de sală pe umăr. Își mai strânge câteva lucruri și coboară la parter unde iese pe ușa de la intrare în liniște. Coboară scările de marmură și trece printre tufele de trandafiri. Soarele de abia răsare. Când taxi-ul sosește, Victor îi dă adresa și se lasă pe spate.

Va fii o zi grea. Poate apuc să dorm puțin acasă.

Acasă... acest cuvânt nu prea însemna nimic pentru el. Acasă era unde stă. Acasă nu era o persoana, sau cel puțin nu mai era.

Ajuns la destinație, acesta plătește și iese din mașina și rămâne în fața anticariatului. Nu a plecat de mult timp de aici dar îi lipsea locul ăsta. Cel puțin mirosul de cărți vechi.

Se oprește din holbat și intră în magazin. Ca de obicei la tejghea, Martin dormea, doar ca diferența dintre data asta și celelalte e ca, atunci când a auzit ușa de la intrare s-a trezit.

 Aleluia Victor. Nu te-am mai văzut de o veșnicie. Pe unde ai umblat?

— Spunei tatei, data viitoare când te mai întreabă de mine, să mă întrebe pe mine. Sunt foarte bine, acum dacă mă scuzi, am un bagaj de făcut.

— Dar...

Victor urca scările lăsându-l pe Martin să vorbească singur. Descuie ușa iar când deschide ușa se simte din nou în siguranță.

Încuie ușa în urma lui și se aruncă pe pat, dar nu stă mult. Își face bagajele și pune ultimele detalii cap la cap până când primește un mesaj.

Bună dimineața. Când îmi trimiți adresa?

Mesajul era de la Nick. Ceasul arata ora 8 jumătate. Nu are rost să îi trimită adresa de acum așa ca alege sa ignore mesajul.

După ce aranjează și ultimele detalii, Victor îi răspunde la mesaj și îi trimite adresa anticariatului.

20 de minute mai târziu la ora 10.45, Nick era în apartamentul lui Vic.

***

Data publicării: 4 februarie 2023


Amatorul De Cărți (BoyxBoy)Onde as histórias ganham vida. Descobre agora