Amatorul De Cărți (BoyxBoy)

21. 𖤐

Nick pov:

Fixez cu privirea tavanul. Trebuie să mă trezesc... nu că aș fi dormit. De obicei, nu pot să dorm în altă parte decât în patul meu, doar dacă sunt in brațele lui Victor. Canapeaua din camera lui Will nu e chiar asa de confortabilă cum pare. Aș fi dormit în camera de oaspeți, dar m-aș fii simțit prea singur. Până și sforăitul lui Will, face sentimentul de singurătate să dispară. Trebuie să ajung la Victor înainte să plece în San Sebastían.

Chiar dacă mi-a promis ca o să fie la fel, că o să vorbim în fiecare zi la telefon, pe video, prin mesaje, niciodată nu e la fel. Mă simt la fel de demoralizat, ca în ziua când am părăsit casa bunicilor mei, ca în ziua când a murit mama. Poate că Vic avea dreptate cu atașatul, poate a fost doar o mare greșeală să ne atașăm unul de altul, fie de mai stătea cu mine și mergeam în Grecia și unde dracu mai mergeam, fie de pleca din prima zi. Poate ar fi trebuit să îl asculte pe tata.

Îmi trag două palme la figurat și mă ridic în capul oaselor. Trebuie să încetez din a-mi face șcenarii false, cum ar fii că... o să mă sune peste câteva luni și mă va anunța că se căsătorește, ca în filmul Call me by your name. Mintea mea debitează mult prea departe...

Mi-a spus că mă iubește... acele două cuvinte nenorocite, înseamnă enorm pentru mine. Mi le repet în minte din dimineața aia rece când am plecat de la el. Încă nu mi-am recuperat telefonul ca să-l sun. Aș putea da un apel de pe telefonul unuia dintre prietenii mei, dar au riscat prea mult deja.

- De ce te-ai trezit așa devreme? Puteai măcar să nu faci gălăgie...

- Scuze că te-am trezit. Nu prea am putut să  dorm, zic și mă cufund înapoi canapeaua 'confortabilă'.

- Ți-am zis că am multe camere goale în casă. Tu ai insistat... mormăie.

- Nu e vorba de canapea, mint eu. E... știi tu.

- Uite, Nick- îl aud cum se ridică din pat din pricina arcurilor patului- nu mă pricep la sentimente, deloc.

Vine la mine și îmi ciufulește părul.

- O să fie bine, don't worry!

Pleacă din camera după acestea. Răsuflu ușurat. Nu am fost niciodată așa apropiat de niciunul dintre prieteni mei, până acum.
Mă ridic de pe canapea și caut telecomanda prin cameră, doar ca să aflu cât e ceasul. Sunt penibil. Îmi dau seama că e 7:49 și îmi iau lucrurile din ghiozdan să mă îmbrac. Nu am apucat să îmi iau decât un hanorac, fiind mult prea pe grabă. Tata a dat vorbă să fim verificați din cauza 'evenimentelor recente'. Celelalte haine ale mele nu mai pot fii purtate așa că, neavând de ales intru în garderoba lui Will. E efectiv o cameră cu haine. Zicea Victor că dulapul meu e mare, dar să vadă asta...

Îmi iau niște blugi verzi-decolorat din blugi lui Will. Cine a mai pomenit blugi puși pe umeraș? Eu nu. Afară plouă mărunt. Am la mine doar niște teniși Converse de pânză, așa că iau niște Jordani. Nu-mi place ploaia. Mă face deprimat. Mă îmbrac și mă pun în patul ridicol de mare al lui Will. Deschid HBO-ul și caut un film, la care oricum nu o să fiu atent. Caut prin lista prietenului meu și observ că se uită la TVD. Ăsta nu e vechi de când lumea?

- De ce te uiți la TVD? îl întreb imediat ce intră pe ușă.

- Hey... gusturile nu se discuta. Tu ar trebui să știi asta, Nick.

- Ai dreptate... lo siento!

Își dezlipește ochii de pe televizor și mă privește pentru prima oară de când a intrat în cameră.

- Dezbracă-te! O să răcești, șovăiește puțin. De ce te-ai îmbrăcat de acum?

- Nu vreau să ajung prea târziu să nu apuc să-mi rămas-bun, zic simplu și ridic din umeri.