Amatorul De Cărți (BoyxBoy)

3.𖤐

3 ore rămase

Este 7 dimineața. Soarele a răsărit de mult în Madrid. Victor nu a dormit toată noaptea. A despicat firul în patru de zeci de ori, și tot nu și-a dat seama care e șmecheria.

Ce vrea Leonard Torres de la mine defapt?

A făcut multe liste de pro și contra. Până la urma... Banii sunt cam putini dar l-ar ajuta sa se mute de pe capul lui Martin. Iar privind din toate punctele de vedere, afacerea pare bună.

Ne mai stand pe gânduri, parca trezit din transă, Victor se ridica din pat. Își deschide telefonul și intra în apeluri.

Niciun apel primit, ca de obicei.

Acesta apasă pe numărul lui Torres și pune telefonul la ureche. Leonard răspunde imediat, dând de gol ca nu era chiar asa nepăsător dacă Victor accepta sau nu oferta:

— Victor, ce surpriză plăcută! spune Leo pe un ton voios

— Accept. replică imediat Victor.

— Nici nu credeam altfel. Asculta cu atenție, la ora 9 fix o mașină va veni sa te ia din fața apartamentului. Nu îți împacheta multe. Cu cât îmi aduci cărțile mai repede cu atât poți pleca mai repede. Pentru mine nu este grabă.

— Am înțeles. Ești acolo când ajung?

— Am puțină treaba de dimineață. Va fi acolo Isabelle și fiul meu, Nick. Deci vei fii bine primit. Discutam mai multe când vin. La revedere!

Victor nu mai apuca sa zică ceva ca telefonul îi este închis în nas. Ce nesimțit! Se gândește rapid Victor și pune telefonul înapoi pe noptieră.

Acesta mai moțăie în pat câteva minute și se trezește de a binelea. Se întinde și merge sa își caute o geanta de sport.

                                                                ***

Mașina cu geamuri fumurii intra în curte iar porțile se închid imediat după ea, parca încercând sa mascheze tot ce era înăuntrul curții. Victor iese din mașina cu geanta pe umăr. Când geanta cade în jos, acesta se trezește la realitate. Geanta cântarea peste 5 kg.

Poate ca nu trebuia sa iau atâtea cărți...

Cum iese din mașina în pragul casei apare Isabelle, la fel de pitica ca în ziua precedentă. Aceasta îi zâmbește lui Victor și merge spre el.

— Domule Victor, poftiți în casă, domnul Torres vă veni puțin mai târziu.

Acestea fiind spuse, Isabelle urcă scările casei pe tocurile ei de 10 centimetri, legănându-se ca o felină, voind s atragă atenția lui Victor asupra fundulețului ei.

Cine nu ar vrea atenția lui Victor?

Femeia se oprește în hol întorcându-se cu fața la Victor.

— Așteptați puțin aici, mă duc să iau cheile de la cameră.

— Bine.

Aceasta dispare imediat pe o ușa lăsându-l pe Victor sa admire minunăția asta de casă. De sus se auzeau țipete și o muzica care cel mai probabil provenea de la un joc video.