Mișcare Fatală

Capitolul 2

-Esti sigura că nu vrei sã vin cu tine?
-Sunt sigura, mersi. Cred că mã voi descurca, spun zâmbind slab.

Cred...

Dupa ce am închis usa in urma mea, am pornit pe holul lung in capatul caruia se afla liftul care avea sa ma duca la parter. Am intrat in lift admirand interiorul acestuia. Era o culoare placutã, un visiniu care te ajuta sa te relaxezi imediat, iar oglinda mare asezata pe unul dintre peretii liftului parea sã faca
mica încapere mult mai spatioasa, lucru care ma ajuta enorm. Niciodata nu am fost prietena prea buna cu lifturile si spatiul lor minuscul in care am impresia că mă sufoc. Dupa ce am ajuns la parter si am iesit din lift, am respirat usurata lasând sa iasă aerul pe care il tineam de ceva vreme captiv in plamânii mei.

Telefonul mi-a bâzâit, semn că am primit un nou mesaj, asa ca l-am scos si m-am uitat la ecranul sau căutând cu privirea mesajul.

-O, dar vai... Ce avem noi aici?

Aud o voce groasã, apoi mã izbese de un trup masiv care îmi st in cale. Mã încrunt nervoasa ridicându-
mi privirea spre fata lui. Niciodata nu mã uit pe unde merg, asa imi trebuie. Ii observ ochii căprui studiindu-mi trăsăturile fetei cu un rânjet pe buze, un
rânjet plin de sine.

-Ce cauta o fata asa ca tine singurica in asemenea loc, draguta? Ridica din sprâncene punându-si una dintre mâini pe spatele meu. Nu pare sã aiba nici cu un an mai mult decât fratele meu si totusi îmi transmite imediat o respingere totala si mai cã îmi vine greatã simtind cum mână lui dã sã coboare spre fundul meu.

Acum am doua variante: Prima, sã mã desprind politicos din strânsoarea sa ca sã nu-i fac lui Carter probleme cu vecinii sai, sau a doua, sa-l lovesc unde-l doare mai tare si sa îmi continui drumul. Mi-am întors mâna dreapta si i-am prins bratul făcându-i imposibilă înaintarea.

-Uite, draguta, daca nu iei mâna de pe mine, s-ar putea sã rămâi fãra ea, rostesc accentuand fiecare
cuvant in parte cu un zâmbet fortat pe buze.

-Hm, ce-ai zice daca... isi incepe propozitia, insã atentia lui este distrata de usa de la intrarea blocului care scârtie usor, dându-ne de înteles cã cineva tocmai a intrat in cladire.

Barbatul respectiv se apropie de noi putin încruntat probabil nestiind ce se intâmplă.
Puteam simti cum cel care ma tinea se tensiona tot mai mult si nici nu mã întreb de ce. Barbatul ce tocmai a intrat avea o statura impunătoare care te intimida imediat, parul sau ciocolatiu împreuna cu ochii sai negri il faceau sa para mai infricosator decât majoritatea persoanelor pe care le cunosc la un loc.
Barbatul s-a apropiat de noi examinând situatia si am putut simti cum ochii lui erau in tot acest timp pe mine. S-a oprit in dreptul nostru uitându-se încruntat la barbatul ce nu-mi dădea drumul. Cred că omul acesta ar putea face pe cineva sã se scape pe el doar cu o singura privire. Am înghitit in sec nestiind ce sa fac.

-Jos mâna, a rostit uitandu-se amenintător in ochii tâmpitului care ma tinea. Parea foarte intimidant, cel putin pentru mine, însă barbatul doar a zâmbit retinut.

-Haide, Ethan, de ce te tot bagi in afacerile mele? a spus calm barbatul. Mã simteam asa dubios, discutau despre mine de parca eram o bucata de carne.

-Trebuie sa repet? a mârit Ethan si se pare cã si tipul era intimidat de Ethan pentru ca in momentul urmator bratul lui s-a retras, lăsându-ma pe mine libera.

-Esti un idiot ca de obicei, Trent, a zis Ethan cu dezgust, apoi si-a intors privirea spre mine. Ochii lui negri s-au oprit pentru câteva clipe asupra ochilor mei parca străduindu-se sã desluseasca misterele ce
se aflau nauntru. Insã eu nu puteam face acelasi
lucru, ochii lui negri erau ca o bariera sau un scut de protectie care nu-mi dădea voie sã interpretez nimic.
Apoi, ochii lui au coborât spre buzele mele si restul trasaturilor analizandu-le pe fiecare în parte. Da, acum chiar mă simteam ca un animal la zoo si un val de caldura m-a cuprins instantaneu facandu-mi obrajii rosii. Am început să mă fâstâcesc sub privirile lui.