Mișcare Fatală

Capitolul 12

-Mi-a ieșit chiar bine, nu?

Aceste cuvinte m-au lovit din plin trezindu-mă la realitate. Vocea aceea enervantă care ma zgâria pe creier.

-Tu... am mârâit printre dinți întorcându-mă spre nenorocita care mă privea cu brațele încrucișate la piept și un zâmbet triumfător. Habar n-avea în ce s-a băgat.

Respirația mea se intensifica cu fiecare secundă în care o priveam și am făcut pași apăsați spre ea pregătindu-mă să sar pe ea la propriu. M-am năpustit asupra ei înfigându-mi mâinile în părul ei blond trântind-o la pământ, după care mi-am strâns palmele în jurul gâtului ei, nenorocita merită aceeași soartă ca mașina mea.

M-am trezit ridicata de două brațe puternice făcându-mă să mă zbat isterică în strânsoarea lor.

-Dă-mi drumul! O omor! am țipat încercând să scap din baricada formată de brațele puternice ale lui Ethan. Privirea mea era încă pe Denise care acum încerca să se ridice de pe jos.

-Milles, potolește-te! mi-a ordonat serios întorcându-mă cu fața la el. Sunt prea multe persoane de față, încearcă să te calmezi, a continuat cu glas încet privindu-mă în ochi. În aceste momente, nici măcar ochii lui negri nu mă puteau calma.

-Ok, dă-mi drumul acum, am expirat zgomotos, iar el chiar m-a crezut pentru ca în următorul moment m-a eliberat din brațele sale. Însă nu eram eu fraiera, am sărit iar pe Denise care nu apucase să se ridice, fiind gata să îi smulg tot părul din cap.

Aceleași brațe bine cunoscute deja m-au ridicat. Ethan mi-a lipit spatele de abdomenul lui ținându-și brațele bine încleștate pe talia mea, cu toate ca nu aveam nici o șansă să scap singură de aici, puterea mea era incomparabilă cu a lui. Însă eram fericită ca apucasem să îi smulg lui Denise câteva șuvițe blonde din păr.

-Extensiile mele! am auzit-o țipând când s-a ridicat de jos fiind ajutată de două dintre prietenele ei pe care nu le mai văzusem până acum.

-Și asta e doar începutul, am scuipat cuvintele spre ea privind-o cu ură. Îți jur ca te voi distruge nenorocito! am amenințat-o fără pic de reținere, știam de ce sunt în stare și ea a reușit să scoată partea asta întunecată a mea la suprafață. Va regreta amarnic.

-Nu îmi pasă! Stai departe de iubitul meu! Numai o tarfa geme noaptea prin mașinile bărbaților care au deja o relație! a țipat gesticulând nervoasă prin aer.

Și atunci m-a lovit situația direct în față, m-am făcut palidă instantaneu. Ea era... ea era persoana pe care am apelat-o din greșeală noaptea trecută de pe telefonul lui Ethan și a auzit totul. Era iubita lui... iar eu habar nu aveam ca Ethan avea o iubită și făcea toate acele lucruri cu mine, până și acum câteva minute în vestiar. Nesimțitul!

M-am smucit din brațele lui Ethan privindu-i pe amândoi. Fierbeam de nervi, dar mai mult simțeam un sentiment ciudat... eram dezamăgită cumva. Ce tot spui Milles? Revino-ți!

-Ține-ti iubitul în lesă dacă vezi ca îl poți ține lângă tine, am scuipat cuvintele spre blondă căruia oricum i-am promis răzbunare și mă voi ține de cuvânt.

-Milles, noi nu suntem... a început Ethan calm să îmi explice însă l-am întrerupt imediat.

-Taci! Să nu te mai apropii de mine, am țipat la el, apoi m-am întors cu spatele și am pornit furioasă spre intrarea în clădire.

Abia când am pășit hotărâtă în față am observat și mulțimea de studenți care se aflau în jurul nostru care mai de care mai curioși și uimiți de toată scena. Nu scotea nimeni nici un sunet. L-am văzut cu coada ochiului pe Ethan care era hotărât să vină după mine, însă Chris l-a oprit imediat rugându-l să mă lase singură. Și foarte bine făcea. Chris ma cunoștea cel mai bine și știa ca în momentele astea s-ar putea să zic multe lucruri dureroase și să fac lucruri necugetate. Mare mi-a fost mirarea ca nu am lăsat-o încă fără dinți pe Denise, dar nici nu își imaginează ce urmează.