Mișcare Fatală

Capitolul 13

M-am întors rapid ieșind din cameră. Eram atât de nervos. Simțeam cum pulsul meu mai avea puțin și exploda și simțeam nevoia să lovesc ceva de nervi sau pe cineva... Fata asta mă înnebunea pur și simplu, se juca cu mintea mea fără nici un efort.

Am ieșit rapid din bloc simțind cum aerul rece mă lovește direct în față limpezindu-mi mințile. Trebuia să mă pregătesc pentru treaba din seara asta. Era un transport frumos pe care îl așteptam de mult timp și nu puteam sa las nimic să mă distragă. Iar ideea ca Milles se pregătea să iasă în oraș nu mă liniștea deloc. Sunt sigur ca fetele au convins-o să iasă în club cum au ele obiceiul dar în mod normal tot timpul era un băiat cu ele, pentru protecție sporită. Însă acum toți din gașca urmau să fie implicați în treaba din seara aceasta, iar faptul ca Milles urma să meargă fără cineva să o apere îmi stătea pe creier.

Am scos rapid telefonul din buzunar ducându-l la ureche în timp ce mă îndreptam spre mașina mea.

-Da? Ce e? am auzit glasul somnoros a Jessicai în difuzorul telefonului.

-Dormeai? La ora asta?

-Da, ies deseară în club și trebuie să fiu fresh, știi ca îmi place sa dorm.

Aveam dreptate.

-Jess, știi ca mi-ai rămas datoare ultima dată. Acum e timpul să te revanșezi. Anulează ieșirea în club din seara asta. Sun-o pe Christine și inventați ceva ca Milles să rămână acasă. Avem un furt în seara asta și nu vreau să-mi stea mintea doar la faptul ca Milles e înconjurată de libidinosi perversi, am spus hotărât și acum ca o ziceam cu voce tare sună foarte stupid din partea mea

-Ești nebun? Ce te-a apucat?

Am oftat trecându-mi mâna agitat prin păr. Chiar păream nebun.

-Doar fă ce ți-am cerut și suntem chit.

Jessica a oftat zgomotos. Știa ca nu are cu cine să negocieze.

-Ok, fie, a cedat și puteam simți prin telefon cum și-a dat ochii peste cap. Am închis înainte să mai apuce să zică ceva.

[...]

Am parcat în fața garajului vrând să iau câteva butelii de NOX pentru mașina pe care o folosesc de obicei în asemenea treburi. Mașina mea era rapidă, dar nu puteam risca să luăm propriile mașini la jafuri, riscam să fie văzute numerele de înmatriculare și doar un pas mai e până poliția să-și dea seama cine era în spatele acestor lucruri. Nu ca oricum nu ne-ar bănui.

Înăuntru băieții erau și ei pregătiți verificând pentru ultima dată mașinile. Collins, Mark, Trent și Carter și-au ridicat privirea uitându-se curioși la mine.

-De ce a durat atât să ajungi? m-a întrebat Carter cu o sprânceană ridicată.

-A fost trafic, am mințit luându-mi buteliile albastre de pe raft.

-Băieți, nu am deloc o presimțire bună cu privire la seara asta, a oftat Collins încă cu capul afundat sub capota uneia dintre mașinile negre. Toți aveam pentru astfel de treburi câte un Ferrari F8 Spider negru, dar fiecare l-a personalizat după bunul său plac.

-O haide, Collins, nu mai fi o fetiță, l-a acuzat Mark bătându-l prietenește pe spate.

-Are dreptate, ceva nu pare să fie în regulă, l-am susținut pe Collins serios. Chiar dacă încercam să îmi înlătur din minte acest sentiment, acesta era prea persistent. De obicei am încredere în instinctele mele.

-Plus ca nu e o idee bună să facem asta fără Denise, a adăugat Trent făcându-mi mușchii să se tensioneze. Idiotul avea dreptate, Denise era o piesă importantă în tot puzzle-ul, ea s-a ocupat de monitorizarea acestui transport. Dacă mă ocupam eu de la început, era floare la ureche fără ea, dar ea știa acum toate detaliile despre el, iar noi aproape nimic.