Mișcare Fatală

Capitolul 6

Am deschis ochii lenesa foindu-ma in asternuturile calde ale patului meu mult iubit. Nu voiam o noua zi, nu aveam energia necesara nici macar sa ma dau jos din pat, darămite sa mai ies in lume si sa mai socializez cu oamenii. M-am intors de cateva ori in pat încercând sa ma conving singura ca este deja tarziu, insa lipsa caldurii din apartment ma determina sa renunt imediat la planul meu si sa stau sub plapuma mea calduroasa. Dupa lupte seculare, am pasit usor pe parchetul rece simtind fiori in tot corpul. M-am asezat in dreptul ferestrei uriase de pe peretele camerei mele si am dat draperia visinie la o parte lasând ca lumina slaba sa patrunda in încapere si abia dupa ce am observat cat de tare ploua, am inteles ce este cu starea mea de somnolenta excesiva.

Am pasit spre baie facandu-mi rutina de dimineata, dupa care m-am îmbracat cu o pereche de jeansi negri cu talie inalta asortati cu un pulover crem calduros care mi se mula perfect pe corp. Eram in luna noiembrie, deci trebuia sa ma îmbrac adecvat.

Am iesit pe holul îngust simtind cum mirosul cafelei imi inunda narile si pot spune cu mana pe inima ca este mirosul meu preferat dimineata. Am intrat in bucatarie vazandu-l pe Carter la bustul gol in dreptul aragazului probabil pregatind jocul dejun. Incă nu a renuntat la obiceiul lui prostesc de a sta aproape dezbracat in apartament.

-Neata, chitai asezandu-ma cu o cana mare de cafea la masa.

-Neata, zice lasând un cascat sa iasa la suprafata. Se vede ca suntem frati, niciunul dintre noi nu este o persoana matinala. Zâmbesc la gândul asta si il privesc acum stând pe scaun in fata mea cu o farfurie cu omleta in fata.

-Fir-ar, iar am uitat de tine, rade si îmi împinge farfuria lui cu omleta. Uite, mănâncă asta, eu voi lua ceva pe drum. Zâmbesc la gestul lui dăgut si iau o mica înghititura din omleta. E adevarat, avea gust a nisip si pot sa spun ca e cea mai oribila omleta pe care am mancat-o vreodata, dar Carter mi-a dat mâncarea lui, ar fi urat sa refuz si acum gustul nici nu mai conta.

-Nu cred ca e stralucita, eram prea somnoros sa-mi aduc aminte ce am pus in ea, rade si se instramba usor.

-Ai presarat si putin nisip? Intreb si Carter izbucneste in ras.

-Uite, Milles, stiu ca relatia dintre noi e cam stricata de cand am plecat, dar... incearca sa zica trecand la seriozitate dar il intrerup imediat lăsand furculita jos.

-Carter, nu cred ca are rost sa deschidem subiectul, ii zic sec simind cum pofta de mâncare tocmai a disparut.

-Nu putem fugi de trecut, Milles.
-Ba uite-ma cum fac asta. Carter, am venit aici pentru ca nu am unde altundeva sa merg, dar sa nu crezi ca am uitat ca m-ai parasit, ca m-ai lasat singura cand aveam mai mare nevoie de ajutor si timp de nici nu mai știu eu câți ani eu nu am avut un frate. Nici macar prietenii tãi cei mai buni nu au stiut ca ai o sora. Iar eu aveam cea mai mare nevoie de tine...Asa ca nici macar sa nu îndraznesti sa aduci in vorba trecutul pentru ca e un trecut de care eu nu vreau sa-mi amintesc, termin de zis si ma ridic imediat de pe scaun iesind val-vârtej din bucatarie.

Carter nu a mai zis nimic, a ramas tacut cu privirea fixa intr-un punct probabil gandindu-se la tot ceea ce am spus. Nu voiam sa ii zic asa ceva, erau lucruri care m-au durut si voiam sa le tin doar pentru mine, dar se pare ca asta nu mi-a iesit. După ce mi-am luat telefonul, cheile masinii si geanta, am iesit din apartment inchizand usa in urma mea.

Dupa ce am intrat in clasa, m-am asezat in penultima banca gasindu-mi de lucru pe telefon. Am ajuns prea devreme, dar decat sa mai am de-a face cu discuțiile de bună dimineața a lui Carter, mai bine aici singura.

Dupã cateva minute, usa clasei s-a deschis pe ea intrând Ethan care isi ridica manecile camasii negre.
Am ramas nemiscata fara sa scot niciun sunet. L-am privit in liniste cum se pozitioneaza in spatele scaunului de la catedra si isi continua treaba cu manecile. Aceeasi camasa neagra care se mula perfect pe muschii prominenti de pe brate si abdomen, aceeasi pereche de jeansi negri care stateau pe el ca turnati, si poate putin prea stransi as zice eu, lasa mult loc imaginației. Arata chiar bine, foarte bine pot sa zic si pariez ca imaginatia mea s-ar face putin de cap cu el. Si cred ca asta gandesc si restul fetelor din jurul lui.