Mișcare Fatală

Capitolul 15

-Îți promit ca vei fi a mea!

Am pufnit sarcastică. Băiatul ăsta crede ca poate avea tot ce vrea, dar eu sunt aici să-i dovedesc exact contrariul.

-Ai tot dreptul să visezi, domnule Ward. Dar fii convins ca asta nu se va întâmpla.

-Impresionant! Îmi știi chiar și numele de familie.

-Nu ești singurul care a făcut săpături despre trecut, am ridicat din umeri întorcându-mă cu spatele pentru a pune popcornul proaspăt făcut în mici boluri.

L-am simțit cum s-a apropiat lipindu-si pieptul de spatele meu. Îl simțeam încordat.

-Și ce ai aflat interesant? m-a întrebat lăsându-și capul ușor în jos astfel încât buzele lui să ajungă apăsător de aproape de urechea mea.

Ironia sorții era ca planul stătea exact invers, parcă eu se presupunea ca îi voi testa rezistența, nu el mie. Însă nemernicul îmi folosea propriile arme pe mine. Și-a poziționat mâinile pe soldurile mele lipindu-mi corpul de al lui. Îi puteam simți umflătura din pantaloni strivindu-se de fundul meu și abia acum realizasem ca purta pantaloni de trening. Iar faptul ca eu eram doar într-o pereche de colanți subțiri nu ajuta în momentul acesta.

Și-a aplecat capul lăsând un sărut fierbinte lângă lobul urechii mele și simțeam cum o căldură necunoscută îmi invada tot corpul. Inima începea să îmi galopeze. Mâinile lui au urcat încet în sus pe abdomenul meu înaintând cu încredere, însă când erau atât de aproape de sânii mei m-am întors brusc cu fața spre el.

-Cred ca va trebui să trăim și să vedem, am zâmbit dulce ținând în mâna două boluri mici cu popcorn.

M-am apropiat buzele de ale sale atât încât îi simțeam respirația izbindu-se de fața mea.

-Dar ține minte, jocul abia acum începe.

Am trecut pe lângă el lăsându-l cu ochii în soare. Îmi venea să mă felicit, chicoteam malefic în interiorul meu ca un drăcușor fericit. Uite ca pot să îi rezist până la urmă.

[...]

-Am un sentiment ca nu ar trebui să fim aici, a spus Christine prinzându-și părul roșu ca focul într-o coadă în vârful capului.

-Ce tot spui? Suntem la școală, unde mai exact s-ar presupune ca ar trebui să fim? am chicotit trăgându-mi tenesii albi în picioare.

-Undeva la o terasă savurând un frappé și ochind băieți drăguți, a continuat aceasta făcându-ne să radem.

-Filmul de aseară chiar ți s-a urcat la cap. Alo, suntem în viața reală, unde trebuie să mergem la facultate dacă vrem un viitor, a pufnit Jess în timp ce își aranja tricoul pe ea.

Ne pregăteam de zor să mergem la ora de sport, iar pentru ca era atât de frumos afară, ceva ciudat pentru luna noiembrie, antrenorul ne-a anunțat ca ora de azi se va ține pe terenul de afară. La tanc, nu mai lăsăm niște vitamina D de foarte mult timp.

-Ba nu e așa, Ethan și gașca nu au nevoie de asta ca să se întrețină, ei cum pot să facă aceleasi lucruri ca în film? și-a continuat Chris argumentația făcându-mă curioasă.

-Ce anume fac ei? m-am trezit întrebând.

S-au fasticit amândouă sub privirea mea.

-Amm, nu contează. Chris aberează oricum, o știi doar.

-Doar nu fac trafic de droguri sau ceva, nu? am pufnit amuzată dar privindu-le pe ele făcând ochii mari începeam să intru la bănuieli.

Chiar nu știam cu ce se ocupă ei, dar mașinile scumpe pe care le conduc ridică semne de întrebare. Nici un student nu ar avea atâția bani pentru mașini și pentru modificările pe care le au ei pe acestea. Abia îmi întrețineam eu mașina, și asta doar pentru ca mama îmi trimitea bani periodic, dar ei?