Mișcare Fatală

Capitolul 5

-Buna, Milles, zice acum aparându-i un mic zâmbet in coltul gurii parca tocmai ceva i-a facut ziua mai buna.
M-am incruntat nestiind ce sa zic. Ce naiba cauta el aici si de ce sta de vorba cu Carter?

-Voi doi va cunoasteti? ne întreabă Carter ridicând o spranceana.

-Nu! raspundem deodata uitandu-ne spre Carter care si-a ridicat mâinile in aer defensiv.

-Ciudatilor, rade Carter intorcandu-se spre bucatarie.
O cafea Milles? Ma întreaba si tot ce fac este sa aprob din cap, iar Carter intra in bucatarie.

-Ce naiba cauti aici? il intreb in soapta pe Ethan sperând ca Carter sa nu ma auda din bucătărie.

-Imi beau cafeaua, raspunde scurt ridicând ceasca cu cafea pe care o tinea in mana. Cine ar fi zis ca esti sora lui, zice mai mult pentru el zâmbind si isi lasa capul in jos uitandu-se la ceasca din mâinile lui inca cu zâmbetul pe buze.

-Sa nu scoti o vorba despre ce s-a intamplat aseara, ii zic serioasa ridicând un deget amenintator spre el, dar nu cred ca il speriam pentru ca a inceput sa chicoteasca facandu-ma sa ma incrunt.
Nu-i o joaca stupida, daca Carter afla ce am facut eu azi-noapte, ma jupoaie de vie si probabil ma face colet si ma trimite mamei, ultimul loc in care as vrea sa ajung.

-Cafeaua ta, zice Carter dandu-mi o ceasca plina cu cafea cu lapte, lucrul meu preferat dimineata.
Mirosul proaspat de cafea mi-a inundat imediat narile facându-ma sa iau o mica înghititura din
lichidul delicios.

[...]

-Pur si simplu a aparut acolo? Ma intreaba Christine in timp ce ne îndreptam spre primul curs.

-Da, era acolo si isi bea nenorocita de cafea. Nu inteleg, Chris, ce treaba are el cu Carter? Oftez exasperata oprindu-ma in fata usii.

-El si Carter sunt prieteni buni, zice ridicand din umeri. Mai mereu sunt împreuna in timpul liber.

-Sper ca glumesti, pufnesc. Si cel mai ciudat era faptul ca eram îmbracata doar cu... continui sa zic intrând pe usa clasei, insa cuvintele nu au mai vrut sa iasã. Privirea mi-a ajuns pe chipul lui si parca stomacul mi s-a strâns intr-un ghem.

-Cu ce? Se încruntă Christine văzând ca m-am oprit in usa. Se uita la mine nedumerită, dupa care isi ridica privirea spre locul unde ma uitam eu. Nu se poate.
Ochii mi-au alunecat pe corpul bine lucrat din fata mea care iesea in evidenta perfect prin hainele bine alese. Camasa neagra cu maneci sufulcate si jeansi negri se mulau perfect pe muschii prominenti de pe tot corpul. Parul lui era aranjat, dar parca intr-un mod dezordonat dandu-i un aer de baiat rău. Ochii sai negrii s-au ridicat intalnindu-i pe ai mei si atunci stomacul meu a luat-o razna.

-Ei sa fiu a naibii, aud vocea brunetei de langa mine.
Amândouă am ramas blocate in usa, insa cand clopotelul a sunat pentru prima ora, parca am iesit din transa scuturandu-mi usor capul. Bravo, Milles, tocmai te-ai holbat la el si toata lumea a observat asta. Fir-ar!
M-am asezat in a doua banca, iar Christine in spatele meu, bancile fiind individuale.

-Ce cauta el aici? o intreb in soapta lasandu-ma pe spatarul scaunului.

-Cred ca tocmai vom afla, spune cu entuziasm in voce si nu stiu daca sa cred ca e de bine sau de rău.

Mi-am pus mâinile in san facandu-ma mai comoda in scaunul meu. Ei, hai sa vedem. Nici macar nu observasem ca mai erau inca 3 persoane pe langa Ethan care erau îmbrăcate elegant. Doua fete care aratau a naibii de bine in fustele negre mulate si camasa lor alba si înca un baiat pe care probabil il mai vazusem prin campus.

-Bun, daca toata lumea e gata, putem incepe, zâmbeste una dintre fete uitandu-se la colegii ei. Probabil toata lumea se intreaba ce cautam noi aici, rade dezvelindu-si dantura perfect alba.