Mișcare Fatală

Capitolul 16

Ethan mi-a luat mâna ușor indemnandu-ma sa îl urmez cu pași mici. Am trecut printre mașinile luxoase care străluceau în lumina puternică a ledurilor de parcă erau într-un show-room și chiar așa mă simțeam. Parcă mai aveam puțin și simțeam cum îmi curge o bala la ce frumoase erau toate.

Ne-am oprit în fața unei mașini care era acoperită de o prelată bej. Ethan m-a privit timp de câteva secunde apoi s-a aplecat trăgând prelata peste jumătate din mașina, iar gura mi s-a deschis de uimire. Mi-am pus mâinile la gură încercând să procesez imaginea din fața mea. Era mustangul meu alb care arata impecabil. Partea din față era reparată, parbrizul era înlocuit și toate piesele parcă erau noi.

-Nu pot să cred... este tot ce am putut formula în acel moment. Simțeam cum o lacrimă mi se forma în colțul ochiului.

-Mai este mult de lucru la ea, însă jumătatea din față am reușit să o termin. Îți place?

-Dacă îmi place? O ador, nu-mi vine să cred ca ai făcut asta.

-Am stat ceva pe ea, dar s-a meritat pentru zâmbetul ăsta.

I-am sărit în brațe încolăcindu-mi brațele în jurul gâtului sau. Mâinile sale puternice s-au strâns în jurul taliei mele subțiri făcându-mă să mă simt mică.

-Cum aș putea să te răsplătesc pentru asta? Pot să te plătesc în rate sau ceva, am spus retrăgându-mă ușor din îmbrățișare. Și asta nu pentru ca nu îmi plăcea, dar aveam impresia ca lui îi plăcea cam mult.

-Am eu câteva idei prin care putem rezolva, a rânjit obraznic dezvelindu-și dinții perfecți. Mi-am dat ochii peste cap. Uite așa Ethan pe care îl știam eu a revenit.

-Și cred ca și ție îți surâde ideea, și-a păstrat zâmbetul cu ochii poposiți pe sfarcurile mele întărite care erau mult prea vizibile prin tricoul mulat.

-Încetează, l-am lovit în umăr punându-mi mâinile în sân în încercarea de a mă acoperi. Mi-e doar frig.

-Hai să-ți căutăm ceva de îmbrăcat.

-Mă îndoiesc ca ai putea avea ceva aici în garaj. Doar dacă nu... știi tu, mai ai musafire pe aici, am ridicat expresiv din sprâncene.

-Oo, in cazul ăsta găsim multe haine pe aici, a ras făcându-mă să mă încrunt imediat la el.

Mi-a făcut semn cu mâna să îl urmez și așa am făcut. Ne-am îndreptat spre niște scări din colțul drept al garajului care dădeau spre etaj. Din exterior nici nu aș fi zis ca această clădire are și etaj, era bine camuflat. La capătul scărilor era o ușă mare din fier forjat care avea în dreapta un mic dispozitiv de deschidere cu cod și cu amprentă din câte mi-am dat eu seama. Nu voiam să par foarte atentă la detalii ca să nu-și facă impresia ca sunt prea curioasă. Odată trecut de acea ușă am intrat într-un hol mic și întunecat unde Ethan s-a descălțat și, din respect, la fel am făcut și eu. Apoi ceea ce am văzut, după ușa mică din hol, m-a impresionat la culme.

Cum am pășit în sufrageria imensă, privirea mi-a fost captată de peretele din fața noastră care era în întregime din sticlă. Dintr-o parte în alta a încăperii era un geam imens prin care se vedea splendoarea orașului Los Angeles. Se pare ca eram undeva pe un deal în afara orașului. Nu știu cat stătusem de vorbă în garaj și cat durase drumul cu totul până aici, dar era deja întuneric afară. Luminile orașului m-au fascinat făcându-mă să-mi lipesc fața de geamul imens din fața mea. Era incredibil de frumoasă priveliștea.