Cartierul crimei...(+18)

Capitolul 13-Cauti pe cineva?

    Masina se opreste dintr-odata, iar baietii ies din masina, urmand ca adam sa deschida usa masinii din dreptul nostru si sa ma impinga afara , el iesind dupa mine.

-Am ajuns . Victor sigur ne asteapta. Spune unul dintre cei 4 baieti cu care am venit . Era inalt , avand ochii negri, iar parul imitand nuanta ochilor. 

-Cine-i Victor? ma trezesc eu, intreband buimacita, uitandu-ma la cladirea ce se ridica in fata noastra. Nu stiam orasul asta deloc, deci nu mi-am dat seama unde ne aflam sau cat de departe. Era doar o casa mare. Imensa, defapt. Impunatoare si stilata, cu gradina mare si paznici la poarta. Serios, paznici?  Victor asta trebuie sa fie vreun VIP.

-Chiar trebuie sa vina si papusa asta cu noi? Intreaba un alt baiat. era la fel de inalt, cu par blond si...cred ca am vazut niste ochi albastrii pe sub genele lungi. Era aratos, dar degeaba pentru ca era arogant si idiot. La fel ca si Adam...Atunci el de ce e mai special? De ce de el ma simt...atasata? Poate atrasa? 

Nu, imposibil. Nu-s atrasa de asa ceva. De un astfel de...specimen. Pff...

-Taci dracului din gura, Andy. Spune pe un ton taios Adam, apoi incepe sa mearga inspre casa, ceilalti urmandu-l. Eu doar stateam si ma uitam dupa ei. adam observa asta si se intoarce spunand :

-Ai de gand sa vii sau nu? Teama coplesindu-ma, spun repede :

-Stii, poate Ady are dreptate. 

-Sunt Andy, nu Ady! striga revoltat baiatul, dar eu nu-l iau in seama. 

-Vrei sa te iau pe sus? Intreaba serios,Adam. Imi dau ochii peste cap si spun :

-Sigur, ia-ma pe sus de fiecare data cand nu cooperez. Replica mea era ironica, iar asta i-a adus un mic zambet pe chip. Unul micut, dar adorabil. Iubeam sa-l vad zambind. Stai asa, chiar am spus asta? Defapt, am gandit.

 Ma indrept spre ei, asta multumindu-l pe Adam. daca as cunoaste macar putin locul asta, orasul asta, as fi incercat vreo manevra de scapat dintre ei si m-as fi dus pe propriul meu drum al evadarii. Dar sunt ca si lipita cu adeziv de ei...

-Deschide usa. Le spune portarilor pe un ton de comanda, Adam. acestia nu spun nimic, doar deschis usa, cu supunere. Intram in vila imensa , uimindu-ma la fiecare pas de bogatia de care dispune acest renumit Victor. 

-Dl. Victor va asteapta. Spune un barbat imbracat foarte sumbru, intr-un costum negru. Baietii dau din cap, apoi isi fac drum spre o usa mare si maronie. Eu dau sa merg cu ei, dar Adam spune :

-Tu ramai aici, iubire, ok? imi dau ochii, din nou, peste cap, cand ii aud apelativul, dar il ascult, ramanand sa astept pe canapeaua gigantica din living. Poate nu Adam a fost cel ce m-a facut sa nu ma impotrivesc, ci barbatul in negru. Gorila fara par, cheala ce iti arunca cele mai urate priviri. Nu cred ca ar fi fost cineva, vreodata, care sa se impotriveasca acestui barbat. Poate doar Adam, desigur. el se impotriveste tuturor.

-Scuze, cauti pe cineva? Se aude o voce feminina, iar eu ma ridic ca arsa de pe canapea, indreptandu-mi privirea spre locul de unde se aude vocea.

Buna, scuze de greseli! :)