27

4.1K 263 11
                                    

Bunaaaaa! Deci... Știți momentul ala când vi se termina un serial si nu mai știți ce sa faceți cu viața voastră? Jur ca mintea mi-e doar la Urzeala Tronurilor :)) azi am terminat sezoanele care au apărut si...si pur si simplu sunt pe moarte :)) Avem nevoie sa ma destăinui, asa ca treceri peste partea asta si citiți capitolul următor.
P.s. La început nu cred ca am menționat de unde a venit Kara, nu? Zic acum ca a venit din Londra. Deci, in Londra se întoarce. Daca am greșit locația, sa-mi spuneți :))

Eram in aeroportul din Londra, căutând din priviri o femeie micuța, robusta, cu par castaniu si ochii mari. Nu durează mult si imi primesc bagajul. Fac doi pași spre niște scaune iar in fata mea se iveste Mătușa Giorgia. Femeia micuța si robusta, care are aceiași ochi minunați si par întunecat. Când ma observa, imi zâmbește fericita si se îndreaptă spre mine cu viteza. Ii sar in brațe si ne bucurăm pe deplin de momentul nostru.
-Scumpo! Nu-mi vine sa cred! Esti o fata minunata! Te-ai făcut asa frumoasa! Zice ea, punându-mi obrajii. Ii zâmbesc sincer si spun :
-A trecut ceva timp...
- Prea mult timp in care nu ne-am vazut.

...

Intru in casa mătușii si sunt întâmpinată de un motan mare si grasut, maroniu si cu ochi albaștri. Ma uit mai bine la el si imi dau seama ca are ochi mai frumoși decât mine. Da... Foarte plăcut.
Imi atinge picioarele, apoi începe sa toarca si se aseaza pe piciorul meu drept. Daaaar, pentru ca eu chiar voiam sa fac un dus, cat mai repede, mi-am tras piciorul, lăsându-l lat pe jos. Il aud miorlăind foarte urat, dar nu apuc sa-l alung pentru ca Mătușa mea zice :
-Vad ca l-ai cunoscut pe Tomas. E foarte drăgălaș, nu-i asa? Si cred ca te place. De obicei nu vine in întâmpinarea musafirilor. Eu ii zâmbesc scurt, apoi las jos geanta.
-Ai o casa frumoasa, zic eu, iar Mătușa imi zâmbește si ma mângâie pe umăr.
-Da, dar avea nevoie de cineva ca tine care sa o însuflețească. Eu nu mai sunt asa plină de viața si Tomas e un leneș, deci... esti sufletul casei. Încep sa rad, iar Mătușa imi aduce un pahar cu apa.
-Cred ca a venit timpul sa aprind aragazul după 3 luni de cand nu l-am mai folosit. Zice Mătușa, iar eu o privesc cruciș.
-Credeam ca știi sa gătești.
-Bine-ar fi fost, scumpo, zice ea amuzata. Ce zici de niște pizza?
-Mie-mi suna bine.

...
Ies din dus si ma așez pe pat. Închid ochii dar mintea imi joaca feste. Ma gândesc la Adam, la cum s-a comportat cu mine de cand am ajuns acolo, cum relația noastră s-a îmbunătățit treptat, cred, dar care a ajuns din nou la pământ spre sfârșit. Dar, asa cum ne-am separat prima data, asa o sa o facem si acum. De fapt, doar eu ma separ de el, căci m-am îndrăgostit complet. Cum de s-a întâmplat asta? Nici eu nu stiu. Dragostea chiar e oarba si acesteia nici nu-i pasa de consecințe. Sau ca persoana in cauza tot va ajunge sa sufere pana la urma. Imi dau seama ca in timp ce eu ma gândesc la el si imi plâng de mila, el e posibil sa fie cu târfă lui, in pat, simțindu-se nemaipomenit. Trag aer in piept si consider închis capitolul in care Adam era personaj.

Haha, am descoperit o aplicație tare pentru seriale, dar are mai multe beneficii( poze, chat, oameni noi etc). Imi place chiar mult si daca sunteți interesați, se numește TvShow Time. xoxo

Cartierul crimei...(+18)Where stories live. Discover now