Cartierul crimei...(+18)

44

Cross avea un pahar gol cu bere in mâna si la mirosul pe care il emana respirația lui eram sigura ca nu era primul pe care il băuse.
-Cross. Ce vrei? Întreb, continuând sa merg spre usa. Voiam cu orice pret sa plec de acolo. Cross apuca alt pahar de bere de pe masa si de apropie mai mult de mine, prinzându-ma de mâna.
-Pe tine te vreau, stii asta. Spune, zambind pe jumătate. Imi trag mâna din strânsoarea lui, iar el se dezechilibrează pentru un moment, suficient pentru a-si răsturna paharul cu bere pe mine.
-Perfect! Strig. Chiar perfect! Cross se uita nedumerit la mine, de parca nu isi da seama ce ss întâmpla, iar eu urc scările casei pentru a găsi o baie. Nu puteam sa merg asa acasa. Miroseam a distilărie. Găsesc o baie dupa 5 minute. Intru si imi storc tricoul in chiuveta. Usa scârțâie cand se deschide din nou si ma întorc spunând:
-Ocupa...Dar mi se taie cand vad ca e Cross. Ce faci? Așteaptă afara.
-Nu, nu... Spune el, închizând usa dupa el.
-Ieși afara, Cross. O sa ies intr-un minut.
-Eu vreau sa "intru" intr-o secunda. Spune si ma prinde de par. Tip din cauza socului si il lovesc cu cotul in stomac dar nu destul de tare încât sa imi dea drumul, doar cat sa il enervez mai tare.
-Stii de cat timp așteapt sa ti-o trag? De cand te-am vazut pentru prima data. Voiam sa intru intre picioarele astea dragute. Il împing, dar ma plesnește.
-Cross, lasa-ma in pace! Da-mi drumul! Te rog, Cross...
-Ce are Adam si eu nu am? Credeam ca in scurta noastra relație o sa apuc si sa ti-o trag. Ai fi uitat imediat de Adam, crede-ma. Dar tu...
-Nu mai e nimic intre mine si Adam! Strig eu in speranta ca o sa ma lase in pace. De data asta eram foarte speriata. Daca atunci cand Adam a reacționat acum câteva zile la fel, atunci nu imi era atât de frica. Stiam ca nu m-ar răni. Dar acum? Acum eram terifiată. Nu stiam ce era in capul lui Cross si nici pana unde o sa ajungă asta.
-Tot ce voiam era...Dar nu apuca sa termine, căci usa se deschide, iar pe ea intra Adam, mai nervos ca niciodată.
Nu spune niciun cuvânt, pur si simplu il prinde pe Cross de tricou si ii trage un pumn. Cross cade imediat pe jos.
-Hei, omule, nu era... incearca Cross sa spună, dar Adam se pune peste el si începe sa il lovească fara sa se mai oprească. Inima imi sta in loc. Cross geme dupa fiecare pumn si aproape mi se face mila de el.
-Adam! Adam, oprește-te! Te rog! Strig eu, iar Adam se opreste.
-Ce era in capul tau jigodie? Striga Adam la Cross.
-Nu...voiam decat...s-o fac a mea... Geme el, iar Adam încremenește pentru un moment.
-Poftim?
-Nu voiam sa fii tu singurul...care...i-o trage. Adam se ridica fara ca macar sa ii mai arunce o privire si se întoarce către mine.
-Hai sa plecam, spune, iar eu nu ma împotrivesc. Iesim din casa petrecăreață si urcam in mașina lui Adam fara sa vorbim. Adam pornește motorul si eu șoptesc:
-Multumesc pentru...aia. Isi ia mâinile de pe volan si imi prinde fata intre ele.
-Doamne Kara! Esti bine? Te-a rănit?
-Nu, Adam, sunt bine.
-Nu vreau sa imi mulțumești pentru asta. Ar trebui sa ma urăști pentru ce ti-am făcut. Sunt un idiot, care nu stie sa se comporte cu adevarat cu o fata, imi pare atât de rau! Imi săruta vârful nasului, apoi zona dintre sprâncene, apoi fruntea, apoi coboară spre obraji, iar eu nu pot sa spun nici un cuvânt in așteptarea Sărutului pe buze. Ma săruta timid aproape la început, iar cand vede ca nu ma împotrivesc accentuează miscarile. Doamne cat de dor imi era de săruturile lui! Dupa momente oribile, simt ca am ajuns in rai. Ma simt ca acasa in brațele lui si singura frica pe care o mai am acum e ca o sa-mi dea drumul.
-Hai sa plecam de aici, bine? Spune, iar eu încuviințez.

...

-Crezi ca...pot sa fac un dus? Întreb eu, odată intrata in apartamentul lui Adam.
-Sigur, iubito. Baia e a treia usa pe dreapta.
-Da, stiu... Spun, apoi ma îndrept spre ea.
Intru in dus iar apa e atât de fierbinte încât simt ca pielea o sa imi cada, dar vreau cu disperare sa "curat" atingerile lui Cross. Încep sa plâng in liniște, desi cu sunetele scoase de dus sigur Adam nu m-ar auzi. Acesta e unul dintre momentele in care mi-e dor de-a dreptul de mama. Imi dau seama ca nu m-am mai gândit de mult timp la ea si ma simt vinovata. Tot ce imi doresc acum e sa pot vorbi cu ea. Sa ma aline. Sa imi spuna ca totul o sa fie bine si ca o sa trec peste asta.

...

-Tricoul meu arata mai bine pe tine, zâmbește Adam cand ies din baie, purtând tricoul lui. Hei...Se ridica din pat si ma prinde de talie. Vreau sa imi cer din nou scuze. Imi pare rau pentru...stii tu, tot ce am făcut. Ma săruta pe obraz. Si mai vreau sa...imi cer scuze ca nu te-am crezut.
Ridic capul si il privesc in ochi. Vad cu adevarat părere de rau.
-Trebuia sa te cred cand ai zis ca de fapt nu te-ai culcat cu gunoiul ala. Nu stiu de ce am crezut de la început ca ai face-o. Esti mai buna de atât si te cunosc. Trebuia sa nu te cred de la început de cand mi-ai zis minciuna aia. De ce ai zis-o?
-Voiam...sa te fac gelos, zâmbesc eu strâmb.
-Oh vai! Trebuia sa stii pana acum ca e mai ușor de atât sa ma faci gelos! Trebuia sa porți o fusta si voila! Rade el, iar eu imi așez capul pe pieptul lui. Ma poți ierta? Ma întreaba la ureche.
-Hmm... cred ca trebuie sa te revanșezi. Rade si ma săruta pe cap.
-O sa-mi petrec restul zilelor încercând sa imi răscumpăr greselile. Promit.