Cartierul crimei...(+18)

Capitolul 16-Asta esti.

-Uita-te aici, scumpo. Spune tata, deschizand dosarul. Eu ma uit urat la tata, apoi spun :

-Chiar crezi ca un botul la ceea ce spui tu? Eu stiu ca Adam nu ar omori pe cineva. Nu vreau sa...

-Doar priveste aici, daca vezi ca ai avut dreptate, iar Adam nu a ucis pe nimeni, atunci o sa-ti concediez bodyguardul. Insa daca aflii ceea ce a facut pustiul ala , ceea ce e adevarat si constituie motivul pentru care e aici, atunci nu ai voie sa mai umblii cu el, pentru ca...il voi transfera de aici. 

Il va ce? Gandesc eu , a naibii de nervoasa. Cum sa faca asta? Nu acum cand... Dar, totusi, desi am incredere in Adam, poate nu in cel de acum, cat in cel de acum cativa ani, de pe vremea cand eram prieteni, sunt chiar foarte curioasa sa aflu motivul prezentei sale intr-o scoala de corectie. Mai ales ca toti spun ca e un criminal,ceea ce e o minciuna imensa.  

Trag aer in piept, apoi ma indrept spre biroul pe care tata a asezat dosarul cu numele lui Adam. Pun mana pe el, apoi il deschid, lasandu-mi ochii sa descopere secretele sale. La inceput, scriau lucruri banale, cum ar fi numele, data nasterii, locul nasterii, inaltimea, cateva detalii ale aspectului, toate asezate langa o poza cu el, facuta in prima zi in care a ajuns aici, daca ar fi sa ne luam dupa data scrisa pe fotografie. 

Ii arunc o privire piezisa lui tata, care ii face semn sa continui sa citesc, ceea ce si fac.

...condamnat pentru... Citesc eu cu sufletul la gura. 

...crima. 

Imposibil! Gandesc eu revoltata.

-Nu se poate, e o greseala, el nu...Incep eu sa spun, dar cuvintele mele raman in aer. Tata imi arunca acea privire triumfatoare, apoi trage dosarul din fata mea, bagandu-l intre celelalte sute de dosare.

-Du-te in camera ta. John va veni curand sa faceti cateva ore de engleza. Spune tata, pe un ton rece, iar eu ma supun spuselor sale, nemaivenindu-mi sa-l contrazic sau sa ma cert cu el.

-Se pare ca vom petrece mult timp impreuna...Ii spun eu bodyguardului de la usa, care s-a luat imediat dupa mine, urmandu-ma pana in pragul usii camerei mele, unde el se opreste, asezandu-se pe scaunul din dreptul usii. 

Pun mana pe clanta, apasand pe ea si intrand in camera , unde era intuneric. Inchid usa in urma mea, apoi fac cativa pasi inspre intrerupator . Apas pe el, lumina invadand fiecare coltisor al camerei. Trupul imi tresare de spaima cand asezat la capatul patului meu, statea Adam, cu coatele pe genunchi, ganditor. 

-Ce dracu...Incep eu, ceea ce ii si atrage atentia. Se ridica repede de pe pat, venind in fata mea, in timp ce-si freca mainile ca un tic nervos.

-Asculta, chiar trebuie sa discutam. Lissa nu e ceea ce pare a fii. Ea nu e...

-Nimeni nu e ceea ce pare a fii, Adam! Lissa nu e fata draguta ce pare la inceput, eu nu mai sunt fata timida si usor de prostit, iar tu nu esti baiatul pe care-l adoram inainte. I-o tai eu, iar el ofteaza.

-Ba da, sunt. Sunt acelasi Adam ca acum ceva timp. Acelasi Adam care in trecut ti-a umplut patul de urzici, crezand ca sunt flori , acelasi Adam care punea sare in cafeaua parintilor nostri, acelasi Adam care...

-Gresesti. Acel Adam...nu ar fi comis o crima. Spun pe un ton apasat, privindu-l direct in ochi. In cateva secunde, culoarea obrajilor sai se schimba drastic, din rosul sangeriu, in albul ce seamana cu varul, iar sclipirea din ochii sai, dispare.

-Nu...

-Oh ba da, Adam. Asta faci tu acum ! Tu nu mai faci glumite ca inainte, acum faci gafe uriase, crime. Nu mai esti baiatul jucaus si dulce, acum esti un...criminal ! Ii strig eu in fata, acesta privindu-ma perplex.

Buna! Scuze de greseli ! :)