Nick

315 32 3
                                    

Nick

***

Intram in casa care pare foarte bine ingrijita spre deosebire de curte care deja este impanzita de buruieni.

-Aici e holul, bucatarie , baia, livingul sis us sunt 3 dormitoare si inca o baie, aaa si balconul.

-Inteleg, e foarte frumos aici.

-Mersi. Hai sa vezi camera in care vei sta.

-ok. Este un moment cat se poate de bizar , la inceput cand mi-a dat Caleb vestea nici nu vroiam sa aud, dar acum cred ca e mai bine asa. Cand ajungem in pragul usii ne oprim iar Ella trage aer in piept inainte de a deschide usa.

-Tada!

Scoate la iveala o camera in noante de albastru cu un frumos ddesen pe perete. Tavanul e pictat precum cerul noptii iar restul peretilor au tot felul de umbre si siluete. E o camera de basm are un pat de doua persoane , un televizor, un dulap destul de mare si un birou pe care stau asezate 2 suporturi cu pixuri. Camera este jumatate din fosta me camera, ce de acasa dar niciodata nu m-am simtit asa bine in camera mea cum ma simt in asta.

-Deci? Ochii ei ma priveau curiosi .

-E extraordinara! Cine a facut asta?

-Eu...si mami! Vocea ei era tremurata dar cand am observant-o zambea

-Nu stiam ca esti asa talentata!

-Nu stii nimic despre mine, Dominick!

-Asa crezi? Stai...cum mi-ai spus?

-Ti-am spus pe nume , nu asa te cheama?

-Nu, ma numesc Nick, repeat dupa mine N.I.C.K.

-E asa ciudat, mama ta si-a imaginat ca vei devein un print de ti-a dat numele asa?

-Sau poate te uiti tu prea mult la Barbie si nu iti dai seama ca e un nume normal.

-Cine nu se uita! Si atunci de ce nu iti place sat i se spuna asa?

-Nu iti spun asta!

-De ce nu?

-Pentru ca trebuie sa ne apucam de proiect.

-Ai dreptate.Deci ce trebuie sa fac ? spune ea disparandui orice urma de zambet de pe chip.

-Trebuie sa scrii o poveste!

-Atat?

-Cam asa trebuie sa fie una fara fictiune , ceva ce s-ar putea intampla. sai minimum 2 pagini sis a fie mai mult o povestire fara multe detail mai multa actiune. Daca vei primi o nota mare si va fi destul de buna vei participa la un concurs.

-Am inteles, Atat?

-Nu, trebuie sa iti alegi un sentiment care sa predomine in poveste , tristete , veselie oricare dar sa fie principalul sentiment.

-Pentru asta a facut profesoara atata caz? Puteai sa imi spui asta si in pauza.

-Stiu dar asa e ea.

-Da, inteleg sit u despre ce sentiment ai scris?

-Vrei sa imi furi idea?

-Nu, nu imi spune.

-Imi arati si camera ta?

-Nu!

-De ce?

-Pentru ca e a mea e incuiata si nu vei intra acolo assa ca nu stiu cu ce te ajuta.

-Pai ma va omora curiozitatea! Asta nu conteaza?

-Sincer? Dau din cap , curios sa aflu raspunsul ei.Nu.

-Inteleg esti de neinduplecat.

-Te-ai prins. Nu avem nimic in frigider asa ca atunci cand vei veni sa cumperi ceva.

-Da, m-am gandit la asta.

-Da ce nu spui nimanui ca lucrezi la cafenea?

-Ce legatura are asta cu ce vorbeam ?

-Raspunde-mi!

-Sa spunem ca nu esti singura cu o poveste trista!

-Ce vrei sa spui de unde stii tu ca eu am o poveste trista.

-Nu stiu, m-am gandit doar ca , cineva mi-a spus ca cei care stateau aici au murit iar tu ai plecat. M-am gandit ca...

-Nu te mai gandi atat. Eu trebuie sa plec e tarziu s-a intunecat deja.

-Te duce u acasa !

-Nu e nevoie stiu drumul.

-Da, stiu asta dar e intuneric si..

-Si nu are cine sa ma manance , stii unde e cheia incui tu.
-Bine. Ella coboara repede scarile raman sus pana aud usa dupa care pornesc in urma ei. Raman destul de in urma cand incui poarta, fata asta merge foarte repede, dar ajung sa merg in spatele ei . Trebuie sa fiu sigur ca ajunge bine indiferent ca vrea sa ma aiba in preajma , sau nu.

Stau in apropierea ei, urmarindui fiecare pas. soldurile i se leagana aproape insesizabil, iar prul ii salta la fiecare pas, ma simt cam ciudat ca o studiez ,dar nu ma pot obtine. Cred ca e mai bine ca nu a luat autobuzul, e o seara frumoasa si o pot urmarii fara sa ma vada. Intr-un sfert de ora suntem aproape de casa ei.

-Sunt in fata casei poti pleca acum.raman uimit si ma sperii pe moment, dar imi trece repede.

-Fara o imbratisare? Te-am adus acasa..

-Nu ti-am cerut asta, si nu m-ai adus acasa m-ai urmarit pana acasa.

-Depinde cum vezi situatia ...

-Scuze, dar vad chiar foarte bine situatia.

-Cum spui tu, Noapte buna. O privesc fix in ochii in care si oglindeste lumina lunii. Priveste in sus nici decum spre mine.Tu ai o problema cu contactul vizual.

-Noapte buna. Spune si pleaca. Cand deschide usa da nas in nas cu Caleb care ii spune ceva o saruta pe obraz si alearga spre mine. Ea ne face cu mana, sau poate lui ii face, nu trebuie sa ma fi inclus si pe mine.
-Ce cauti aici?
-Am adus-o acasa!
-De ce?
-Am avut ceva de facut pentru scoala..
-Si ati fost la ea?
-Nu tu ai fost la ea..
-Stii ce vreau sa spun la casa ei, stii aia in care vei sta tu...suna cunoscut?
-Tu esti mereu asa bagacios?
-Tu sa imi spuo, sunt?
-Da, estii. Totusi mersi pt ajutor .
-Stai calm frate suntem prieteni , asta fac prietenii...
-Mdaa
-Stii ce mai fac prietenii?
-ăăă
-Isi spun adevarul..tu cand o sa faci asta?
-Cand o sa imi treaca!
-ce?
-Criza doar nu crezi ca o sa raman asa lefter, in 3 luni fac 18 si am dreptul la mostenire, e complicat.
-Totusi de ce nu le spui, ai impresia ca stau cu tine pentru bani?
-Nu vai, cum poti sa spui asta?doar nu vreau mila lor
-Cum spui tu..
-Ea de ce nu mai sta acolo?
-Cine , Aaa Ella? De ce nu o întrebi pe ea?
-Nu imi spune..
-Atunci nu o voi face nici eu, totusi fi draguţ cu ea a trecut prin multe.. voi doi aveti mai multe in comun decat v-ati putea imagina.

Cuvintele lui ma pun pe ganduri, fata asta m-ar putea intelege mai bine ca orcine...am nevoie de ea. Ea are nevoie de mine....

Scz a durat mult, nu am avut pic de inspiratie sper sa fi iesit ceva...:*
-E

Pata de cafea pe carteWhere stories live. Discover now