Ella

376 30 4
                                    


Ella

Camera mea era scaldata in intuneric, fiecare obiect avea o umbra mult mai infricosatoare decat adevarata sa natura. Totul parea la fel de trist si sobru precum, fiecare gand ce imi trece acum prin minte. Ganduri cara ma macina pe interior si ma distrug . Daca nu as fi fost eu totul ar fi fost bine, daca nu eram eu, ei inca erau aici. Ei meritau un copil bun nu o rasfatata ca mine. Nu am facut prea multe lucruri rele la viata mea dar cand am facut unul am distrus tot, tot ce insemna pentru mine viata. Cea ce trebuia sa fie o revolta pe seama careia sa radem peste ani a devenit o nenorocire care ma va urmarii toata viata. De ce trebuie sa merg pe strada, si fiecare privire care se atinteste asupra mea ma face sa ma simt vinovata. Singurul lucru care imi trece prin minte este ca toata lumea a aflat, ca toti au descoperit ca sunt o criminal, ca toti ma vor respinge si ma vor parasi dupa ce afla ce am facut. Lacrimile imi mangaie obrazul si sfarsesc prin a disparea in perna moala si pufoasa. Incerc sa nu scot niciun suspin deoarece acesti pereti nu sunt destul de grosi pentru a-mi ascunde suferinta. Ceasul arata ora doua, iar eu stiu ca nu mai am nici o sansa sa adorm, nici daca mi-as dori. Capul imi zvacneste dde durere si stomacul mi s-a intors pe dos, cu greu abtinandu-ma sa nu vars. Incerc sa ma gandesc la alt ceva si ajung cu gandul la proiectul pe care trebuie s ail fac la romana, sa scriu o poveste? Asta poate fi interesant, pot pur si simplu sa aleg tristetea si sa spun propria mea poveste. Nu trebuie sa schimb decat cateva detalii,si gata. Oricum alte sentimente nu imi vin in minte, sau poate imi vin, dar nu simt nici unul, si cum spunea mama "Fiecare carte buna e scrisa cu sufletul" iar eu nu as avea cum sa descriu o persoana fericita cand eu ....eu sunt trista. Apuc leptopul de pe birou si il deschid incepand sa scriu. Cuvintele curg fara sa ma pot gandi prea bine la ele ,scriu exact ce simt si stiu ca va iesi bine, sper ca va iesi bine.

Dimineata.

Pun lucrarea in ghiozdan si ma ridic obosita si franta din pat, doar e o noua zi nu? Exact atunci il aud pe Tobias strigand sa ma trezesc. Azi noapte dupa ce am terminat de scris lucrarea am scoso la imprimanta , am lasat-o pe birou si am inceput sa citesc, nu m-am oprit pan ace nu am vazut ora la care trebuie sa ma trezesc. Aleg hanoracul visiniu si o pereche de blugi , imi prind o coada, si merg la baie. Dup ace termin tot ce am de facut imi iau ruxacul si cobor .

-Neata!

-Neata, ELLA!

-Ce ai de tipi?

-De ce ai ochii asa rosii?

-Dar ce sunt rosii? Da bineinteles ca sunt rosii doar am plans toata noaptea in loc sa dorm dar nu as recunoaste nici in ruptul capului.

-Da, nu te-ai uitat in oglinda? Perfect exact asta asteptam sa spuna.

-Ba bineinteles ca da, sa stii ca e urat sa spui asa ceva, chia rasa rau arat ?

-Imi cer scuze nu, doar ca ...cum ai reusit?

-Am....am...am stat in current cred!

-A , ok ! Am solutia.

-Pentru ce?

-Pentru a ascunde asta!

-Nu imi pasa poate sa se vada!

-Da, da bn!

Pleaca din camera si se intoarce cu o pereche de ochelari .

-Doar nu crezi ca voi purta aia la scoala!

-De ce nu?

-Pentru ca e interzis,si afara e inorat.

-Macar pana la prima ora , poate isi revin ceva imi spune ca nu curentul e cel care a facut asta.

Pata de cafea pe carteWaar verhalen tot leven komen. Ontdek het nu