Ella

291 27 1
                                    

Voi auziti ce tot zic eu aici....pentruca daca da ar trebuii sa ma opriti. Cum sa scriu o poveste de dragoste .....inspirata din viata noastra? E ciudat, jenant si al naibii de complicat.
-S-a facut!
-Nu , stai!
-fara,nu, ai spus asa ramane
-Pai sii ideile mele?
-Sunt foarte bune...putem face un capitol despre mersul cu cortul sau
-Bine,bine lasa asa vedem noi ce facem.Daca am terminat m-aş intoarce acasa sa scriu inceputul care va fi scris din perspectiva Selenei.
-Nu vrei sa ne uitam la un film inainte....e sambata, si maine e o zi.
-Doar daca prima data ma ajuti cu gradina, vroiam sa fac asta saptamana viitoare dar mai bine acum.
-Ce trebuie sa fac! ?
-Pai incepe prin a te schimba ne vedem jos in 5 minunte.
Imi face din ochii si eu ies indreptandu-ma spre vechia mea camera pt a ma schiba.
Afara adia un vant usor insa puloverul meu portocaliu in dungi nu numai ca se potrivea cu peisajul dar era si foarte calduros. Pufos si caluduros , combinatia perfecta. Nick ma astepta deja sub foisor, zambind si arTand adorabil intr-un pulover care parea sa fie din acelasi set cu al meu. Era un fel de bluza mea la masculin...stiti voi.
-Arati minunat....
-Si tu arati ca o fata....
-E o bluza de baieti, nu e vina mea ca e.ista si pt fete un model asemanator.
-Ce sa spui si tu ,hai la treaba.
Urmatoarea ora am petrecut-o maturand prin curte adunand buruienile uscate si vopsind garduletul de la fosta gradina cu legume.
-Am terminat!
-Da cam asa....
-Pai hai in casa deja e mult prea frig .
-Nu nu e e chiar dragut aici.
-Eu cred ca vrei sa faci o baie ...
-Ce vrei sa spu....
Si atunci am simtit o presiune ce ma arunca . In doar cateva secunde am ajuns in gramada cu frunzele colorate de toamna. Mana lui Nick era in jurul meu iar el radea cu gura pana la urechi. Mi-a luat cateva minunte sa ma dezmeticesc , dar imediat ce mi-am revenit din soc am inceput sa arunc cu frunze in mascariciul de langa mine.
-Asa faci ,Ella nu stii cu cine te pui .
-Nick ..nu ma gadila ,nu nu te rog gata nu mai pot lasa-ma te rog gata.
Si atunci mainile sale au disparut iar o liniste s-a asternut intre noi. Eram intinsi cu fata spre cer intinsi pe gramada de frunze. Totul erea acoperit de mirosul de umezeala , inclusiv eu dar totul parea minunat. Cerul era cenusiu iar norii pareau foarte incarcati. Vatul care pana atunci adia usor acum batea dea dreptul.
-De ce nu ai vrut sa intri in bucatarie...?
-Pentru ca acolo petrecea mama mult timp.
-Aaa.
-Ihi.
-Cum mi-ai gasit cainele?
-Pai ma pregateam sa dorm in parc si practic el m-a gasit pe mine.
Atunci imi venea sa rad dar situatia ma oprea , el chiar urma sa doarma in parc...?
-Si pana la urma ai dormit acolo?
-Nu, cainele mi-a amintit de prietenul tatei.
-Ooo.
-Nu mai vorbesti cu Sarah din cauza mea?
-Pai...
-Spune sincer.
-Da , ai spus sa stau departe ...stiii,nu prea imi plac problemele.
-Ma crezi in stare sa iti auzez probleme?
-Nick, eu nu prea te cunosc si..
-Nu ! Sa stii ca in momentul de fata tu stii cele mai multe lucruri importante despre mine.
-Nu stiu ce sa raspund la asta. Spun dupa cateva momente le liniste profunda.
-Nu e nevoie sa spui ceva...sa stii ca am gresit, mi-ar placea sa stai cu noi, Sara te place chiar ar trebuii sa ii dai o sansa e o prietena minunata.
-Asa mi se pare si mie.
-Nici lui Rayan nu ii displaci...
-Ce vrei sa spui ?
-Ca stii tu , te place asa ca ..
-Asa ca.. nimic! nu prea il plac pe tip din ziua in care mi-a lipit guma in par.
-Ce a facut? Am inceput sa radem si eu nu reuseam sa mai scot nici un cuvant. Era cel mai frumos moment de la acel accident nenorocit. Intr-un final ne-am mai potolit mai mult datorita lacrimilor ce cadeau din cer.
-Picura!
-Mai stau putin...
-Nici eu nu am spus ca plec, Ella ?
-Da? Vocea sa era grava si serioasa.
-Cum ti-ai scos guma din par?
Si asa a inceput a doua partida de ras in gramada cu frunze, in bataia vantului si sub lacrimile ceresti.
Picaturi din ce in ce mai mari aterizau pe mine si tresaream la fiecare tunet ce zguduia cerul.
-In mod normal m-ar speria ...
-Iti e frica de furtuni?
-Da, cam asa! De cand s-a intamplat. Ultimul lucru pe care l-am auzit a fost un tunet.
-Si ce sa schimbat acum?
-Ma simt bine, nu stiu ce s-a intamplat.
-Stii si eu ocolesc tot ce imi aduce aminte de ei.
-Da dar nu o putem face mereu...
-Da, asa e dar , prefer sa traiesc pe moment. Atunci i-am zambit si m-am simtit mai bine ca niciodata, m-am simtit sincera si inteleasa.
-Ar trebuii sa intram nu vreau sa racesti, Selena nu prea are timp de asta!
-Inceteaza! Nu sunt Selena sunt Ella , si ai dreptate hai sunt uda leoarca cred ca fac pleumonie!
-Sa stii ca o sa fiu langa tine!
-sa ce , sa ma hranesti cu supă?
-Nu sa iti sterg nasucul ala mult prea mic!
-ce? Ce are nasul meu?
-E asa ca de bebe!
-mda , in primul rand nu e ....si in al doilea nu mi-a mai sters cineva nasul de la 4 ani!
-Pai pot sa incep eu si sa fim sincer cam este.
-Stii ce ar fi dragut?
-ce?
-sa nu mai stam in ploaie pt a vorbii de nasul meu care apropo e normal!
-As putea sa te sarut asta ar fi romantic Selenei iar placea! Atunci nu am mai simtit deloc frigul, hainele ude si nici vantul am simtit doar sangele meu care a ajuns tot in obraji.
-Pai sa o lasam pe Selena sa faca asta !
-Da si atunci de ce te-ai inrosit asa patlagico?
-Patlagica?Serios ? Hai in casa!
-Nu...macar lasa-ma sa il pup pe bebe!
-Cine e bebe Nick?
-Nasul tau! Asa l-am numit.
-O doamne esti sarit .
-Nu nu sunt! Atunci s-a repezit spre mine i-am simtit buzele aşezate peste nasul meu iar dupa m-am simtit luata pe sus.
-Ooo, ce cald e aici!
-tu chiar ai facut asta! Esti un ciudat!
-Stiu si stiu ca si tie iti place !La fel ca si Selenei .
-Nu! Apropo dupa parerea mea Adam saruta mai bine!
-A da?
-Da!
-Pai poate ar trebuii sa iti arat ca nu e asa...
-Sau poate ar trebuii sa ne schimbam mai intai.
-Ok!
Si urmatorul lucru pe care il vad este Nick scoţand puloverul ud de pe el. Mai intai m-am holbat, dupa mi-am adus aminte ca nu trebuie sa fac asta m-am intors si am rosit.
-Poti sa te uiti nu am probleme!
-Ok merg ......
Si asa se termina acest capitol , scoala e de vina asa ca pe ea sa o urati. Sper sa va placa si astept parerile voastre!:*

Pata de cafea pe carteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum